7 cărți citite în 2020

By | Carti

7 cărți citite in 2020

Număr zilele până când 2020 se va fi încheiat. E destul de clar pentru toată lumea de ce.

De asemenea, mai număr zilele până când va începe vaccinarea la noi și până când vom ieși din aceest căcat pandemic.

Altfel, 2020 mi-a permis, așa cu problemele lui, să citesc liniștit și să-mi depășesc din nou, lejer, targetul pe anul acesta.

În anii precedenți, dacă m-ai fi întrebat, ți-aș fi spus că nu mă interesează obiectivele de lectură, apoi mi-am dat seama că munca poate fi un impediment și că e bine să-ți setezi niște lecturi pe an.

De ce? Păi să rămâi concentrat pe pasiunea asta, să nu-ți ieși din ritm, să nu-ți pierzi antrenamentul. Plus că mereu vreau să-mi fac timp pentru lectură.

Dacă a fost ceva constant în 2020 pentru mine, a fost faptul că n-a trecut o zi fără să citesc câteva zeci de pagini.

Iar dacă a trecut, m-am simțit prost la finalul acelei zile.

Așadar, peste 3500 de pagini citite mai târziu, am zis că poate vreți și vă interesează niște lecturi de vacanță sau pentru 2021.

Am așezat aici, frumos, ordonat, aproximativ, 7 cărți citite în 2020 care m-au impresionat.

Astfel, consider că astea sunt musai să ajungă și pe la voi.

Mica Țară, de Gaël Faye

O lectură în care am plonjat extrem de curios și fără așteptări. Fără să cunosc autorul sau povestea mai mult decât ce stătea așezat pe coperta a IV-a. O poveste sfâșietoare și atât de bine scrisă, cu multă grijă și multă dragoste. Despre pierderea copilăriei, despre pierderea părinților și deportare. Despre un acasă atât de departe. Pe larg am scris și aici.

Durerea e o făptură înaripată, de Max Porter

Cioara sub formă de metaforă înseamnă multe lucruri întunecate, dar în acest poem în proză atipic al lui Max Porter, ea este salvarea. O poveste despre pierderea celuilalt suflet, despre durere, despre vindecare și suferință. O poveste care are o bună doză de parenting în interiorul ei. Pe larg aici.

Cioran. Ultimul om liber, de Andrei Crăciun

Sunt un mare fan al biografiilor romanțate, iar în același timp la nivel de scriitură mi se pare un exercițiu pe cât de creativ, pe atât de dificil. Lui Andrei Crăciun îi iese foarte bine și reușește să contureze un tablou al lui Cioran atât cât să te facă să vrei să aprofundezi subiectul. Am citit destul de pe nerăsuflate această carte, ceea ce vă doresc și vouă.

The Electric Kool-Aid Acid Test, de Tom Wolfe

Aceasta a fost una dintre cele mai provocatoare lecturi a anului ăstuia. Tom Wolfe, jurnalist la bază, scrie o carte – documentar despre scena psihedelică a Americii, de la debut și până la mainstream având în prim plan povestea protagoniștilor mișcării: Merry Pranksters. Plină de slangs, de oralitate și onomatopee, a fost o experiență în sine. Pe larg aici.

The Paper Menagerie, de Ken Liu

Nu mi-a trebuit decât să citesc primele două pagini preview ale acestei antologii de povestiri SF și de realism magic ale lui Ken Liu ca să-mi dau seama că e un scriitor extrem de bun. Eu nu sunt fan SF, dar la cel puțin două povestiri din cartea asta, mi-au dat lacrimile. Grav. E atât de frumoasă în tehnicitatea ei, încât n-are cum să nu te aducă de partea ei. O descoperire de care sunt mândru!

Pe pământ suntem strălucitori o clipă, de Ocean Vuong

La egalitate cu Paper Menagerie e cartea lui Ocean Vuong pe care am savurat-o la început de 2020, când nu credeam că va veni o pandemie și ne vom petrece restul zilelor în case. O carte la care am lăcrimat, am râs, dar mai ales am rămas nemișcat. Superb limbajul lui Vuong, grija și dragostea cu care așază literele pe pagină, povestea care este sfâșietoare. O poveste de dragoste în toate sensurile ei și de viață, în final, ca o continuitate.

The Decameron Project: 29 new stories from the pandemic, antologie de New York Times

Am scris pe larg aici despre antologia aceasta de povestiri scrise în și despre pandemie. Un exercițiu frumos de apropiere cu arta și celelalte zone ale lumii în aceste timpuri tensionate. Plus că e plină de autori contemporani de care nu ai auzit și despre care vei dori să citești mai mult după ce faci cunoștință cu ei. E incredibilă creativitatea lor în aceste timpuri și asta denotă că arta n-are cum decât să înflorească atunci când iadul e pe pământ.


Acestea sunt cărțile ce m-au impresionat în acest an anormal.

În 2021 mi-am propus să citesc mai multă carte străină netradusă, iar în acest sens am deja Normal People și There, There care mă așteaptă în bibliotecă.

Tu ce ai citit anul ăsta și te-a dat pe spate?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *