Ai mai merge la birou?

By | Opinie

te-ai intoarce la birou

Nu știm, sincer, cât va mai dura pandemia asta, dar de un lucru suntem toți siguri: cândva se va termina.

Cândva ne vom învăța lecția. Fie ne imunizăm toți, fie vaccin, dar măcar știm să nu ne mai jucăm cu sănătatea noastră și a celor din jur.

Și după toată ploaia asta mocănească, tristă și neînțeleasă, în cifre venite ca la depozit, fără vreun context anume, va ieși și soarele.

Și uite așa ne vom întoarce, ușor, ușor, la un nou normal. Unde acest nou normal cred că înseamnă o schimbare în obiceiurile noastre.

Fie sanitare, fie de consum, fie de stil de viață cu totul. Deja sunt în schimbare, dar forma finală o vom vedea abia la final.

Și acum vine întrebarea mea: te-ai mai întoarce la birou odată ce totul se va fi sfârșit?

Zilele trecute m-am surprins cu un dor de birou. Dar nu era dorul ăla că mamă ce aș mai lucra și de la birou.

Viața mea s-a schimbat oricum drastic în ultimele luni. Biroul a devenit un spațiu al casei pentru care am tras tare și mi-am asumat niște riscuri.

Așadar, mi-am transformat un colț al casei într-un spațiu de lucru, dar vorba aia, – acasă nu-i ca la muncă.

Și dorul ăsta e despre altceva, finalmente: despre oameni. Despre nebunia orașului. Despre aglomerație (dacă vă vine să credeți). Despre agitație.

Bucureștiul e caracterizat de toate astea. Astea te țin, oarecum, în priză.

Nu, multe din ele nu sunt plăcute și pot fi făcute mult mai bine, dar cu ele am crescut în orașul ăsta.

Și de astea mi-e dor. Mi-e dor să merg pe jos cu muzica în căști spre birou.

Mi-e dor să ies la o țigară cu colegii. Să mai facem o caterincă.

Mi-e dor să ne auzim plgându-ne prin birou, numai ca 5 minute mai târziu să ne treacă și să forjăm pe muncă.

Mi-e dor să ne bucurăm toți la reușite.

Mi-e dor de oameni și de socializarea asta tipică de birou.

E dorul pentru un context de viață profesională și ideea aia că ieși din casă cu un scop în ziua respectivă.

Pleci dimineața, te întorci seara, te odihnești.

Pe mine treaba asta m-a dat destul de tare peste cap. Acasă mai aveam și alte „treburi”, cum ar veni.

Iar treburile astea sunt de regulă creative. Acum a trebuit să fac loc muncii de birou, iar „treburile” creative să facă un pas un spate. Deloc plăcut.

Mecanismul ăsta, rutina asta din care fiecare face ce crede (ori disperi, ori îți alegi o perspectivă mai pozitivă indiferent de zi și faci față mai ușor) era o chestie care ne ajuta pe toți.

Era separeul față de casă.

În același timp, eu n-aș putea trăi o viață completă de freelancer.

(Part-time fac freelancing și dacă aveți nevoie de consultanță în social media sau direct strategie de conținut în digital + social media, hello@adii.ro)

Ok, publicitatea deoparte, nu aș putea trăi numai din freelancing. Nu aș putea lucra non-stop de acasă.

Zicea cineva pe LinkedIn, dar am zis-o și eu încă din martie: un echilibru de 2 zile birou, 3 acasă, sau 3 birou, 2 acasă, mi se pare ideal.

Well, am spus-o, mi-e dor de rutina de birou, oarecum.

Tu? Te-ai întoarce la birou sau ai continua să lucrezi de acasă / oriunde?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *