Algoritmii c’est moi

By | #SocialMedia

Expresia originală a spus-o Gustave Flaubert în urmă cu nu mai țin minte câți ani, într-un proces ce viza cenzurarea romanului său, Madame Bovary, pentru proaste moravuri.

Ce a vrut să zică el prin asta?

De ce s-ar arunca la o asemenea expresie, când el și Emma Bovary, celebrul său personaj din roman, nu împart absolut nicio asemănare?

Când Flaubert a spus asta în timpul procesului, scandalizând audiența, s-a referit întrutotul la ideea de creator – creație. La ceea ce el, cu mâinile lui, a pus în scenă. Dar mai ales și la ideile, visele, aspirațiile pe care le-a transpus în mișcările unui personaj atât de remarcabil.

De aici, celebra sa vorbă Madame Bovary c’est moi!

Și-acum, că am făcut acest ocol sper eu deloc inutil, ne întoarcem în prezent și ne lovim de algoritmii care ne dictează viața digitală de zi cu zi.

La început, totul a fost liniștit și frumos. Noi eram niște dinozauri răsăriți din liberalizarea anilor ’90 și ne-am trezit cu internet cafe-urile în brațe.

Prima dată când am văzut logo-ul Google așa s-a întâmplat: într-un internet cafe din spatele unui student la medicină, care avea nevoie de studii de specialitate din afară.

Mult timp am fost obsedat de logo-ul ăsta, fiindcă oricât îl văzusem și observasem cum umblă lumea cu el, eram prea mic ca să înțeleg ce face. Cu ce se ocupă.

Dar aveam să mă alătur acestor dinozauri. Să ne bucurăm de luxurianta natură a internetului înaintea tuturor.

Să ne bucurăm, mai ales, de un feed cronologic. Într-adevăr, mai mult axat pe timp și engagement decât pe altceva. Dacă postai dimineața, seara erau șanse slabe să-ți mai văd postul, asta dacă nu cumva devenea viral.

Ordinea celor mai recente postări făcea regula jocului. Asta ne-a atras, la început, să fim cât mai conectați. Să nu ratăm nimic. Asta a fost startul FOMO-ului de azi.

Apoi a venit asteroidul: schimbarea algoritmului. Și de acolo, din modificarea sa din cronologic către afinitate, îmbogățirea cu tot mai multe elemente.

Așa s-a ajuns ca astăzi să vedem postări în feedurile noastre de SoMe pe un anumit subiect mai multe zile, să vedem mai des anumite persoane, anumite tipuri de imagini, de videoclipuri, anumite tipuri de ads.

Algoritmii ăștia suntem fix noi, zi de zi, pe social media.

Așa cum alegem să interecționăm cu ceea ce vedem, să intrăm pe site-urile pe care intrăm, asta primim. Efectul ăsta de „echo chamber” care astăzi mi se pare extrem de dăunător.

De aceea, internetul nu mai este „doar internet”. E o prelungire a noastră și a intereselor noastre.

Și algoritmul îți dă oricât pentru ca tu să mai stai puțin acolo. Și ăsta e unul din multele motive pentru care azi avem atât de puțini oameni vaccinați.

Acest efect de echo chamber e extrem de periculos, pentru că te poate aduce în punctul în care vezi doar ceea ce te interesează, iar să ieși din ciclul ăsta e extrem de greu.

Pentru că simulează o realitate bine definită. Asta devine realitatea ta.

Prin urmare, singura soluție e să conștientizăm bine de tot chestia asta: algoritmii ăștia suntem noi. Ei ne dau ceea ce observă că ne place nouă cel mai tare.

Pe lângă faptul că promovează misoginismul, nuditatea sau rasa albă by default (lucruri demonstrate over time), ne mai și bagă pe gât ceea ce crede el că ne interesează.

Pro tip: diversifică cât mai mult ceea ce faci online. Nu interacționa de dragul interacționării, nu da like așa aiurea doar ca să te afli în treabă. Alege bine ce faci și de ce faci.

Știți faza aia cu „vă pot ajuta cu ceva?” și imediatul răspuns: „nu, vă mulțumesc, doar mă uit”? Cred că e cazul să „doar ne uităm”. Ca apoi să n-avem parte de același magazin non-stop.

algoritmii suntem noi

Sursă imagine: Unsplash

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *