Ce să spun eu despre România?

By | La aer liber

Că mi s-a trezit astăzi patriotismul? Că mă amuză tare actualizările de stare ale haterilor care astăzi îşi păstrează mai mult ca oricând identitatea? Că vecinul din faţă are ancorat un drapel prins de bara balconului ce flutură falnic? Că taxiurile (depinde de firmă) sunt şi ele decorate cu steguleţe? Că România e frumoasă nu numai astăzi, dar în orice moment al anului?

Sunt câteva întrebări retorice cu care încep acest articol, fără absolut nicio idee. Până la urmă, întreg respectul meu se duce în mod direct către cei care au luptat pentru această ţară: cu turcii, cu nemţii, cu ruşii, cei de la revoluţie pentru libertate. Sunt oameni viteji, oameni care şi-au dorit cu ardoare ca această ţară să rămână a lor, şi-au dorit-o întreagă, şi-au dorit-o unită. Acum iată, o avem parţial unită, deoarece câteva părţi ale ei încă mai sunt departe de casă. Ştiţi bine la ce părţi mă refer.

Avem o ţară frumoasă, avem locuri nenumărate în care un străin ar fi lăsat cu gura căscată, avem tradiţii ce multe popoare şi le-ar fi dorit, dar în schimb, au creat altele moderne, pe care iată, noi acum le xeroxăm în loc să ne mândrim cu ale noastre. Avem oameni de milioane, deştepţi, curajoşi, patrioţi, dar care preferă să injure, să plece, să fure, să omoare (să fim serioşi, până şi lucrurile cele din urmă spuse necesită curaj şi minte).

Adesea spun: România este un tărâm superb, păcat însă că este locuit. De ce? Pentru că nu avem oamenii de care acest tărâm are nevoie pentru a progresa. De fapt, nu, avem, avem oamenii necesari pentru ca acest loc să pregreseze, dar din păcate, sunt închişi cu lacăt la gură (vezi exemplul Arafat) şi este condus de un grup de mincinoşi, hoţi, oameni care în loc de bine, realizează răul acestei ţări, voluntar şi chiar şi involuntar. Ura şi răutatea dintre noi a crescut în ultimii ani mai mult ca niciodată. Nici nu ştii ce să mai crezi, iubeşti ţara, nu iubeşti poporul (atenţie, ţara=loc), vrei să stai aici, dar totuşi vrei să pleci.

Nu degeaba majoritatea ştirilor ne prezintă oameni de a noastră naţionalitate, de succes, care au găsit un loc al lor în străinătate unde adevărata lor valoare este demonstrată şi respectată de cei din jur. Da, este respectată fiindcă ei au nevoie de valori, la noi valorile sunt respinse.

Închei brusc acest articol, dar nu înainte de a mulţumi şi a-mi arăta respectul grupurilor de voluntari, ONG-urilor şi tuturor oamenilor care vor binele acestei ţări şi care fac ceva în acest sens. Pentru voi ridic acum pălăria şi spun: la mulţi ani România!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *