Ce votezi și ce primești

By | Opinie

N-am să uit seara în care am reușit să îngropăm PSD-ul.

Seara în care, în ciuda procentului mare de voturi capturat de PSD comparat la numărul de votanți, aceștia tot au pierdut puterea.

Nu am să uit fiindcă, în acea seară, am luat decizia de a rămâne în țară.

Am decis asta pe baza faptului că mai există speranță. Că românii, veșnic reactivi, au procedat cât se poate de corect în acest caz.

Și uite așa, după un 2020 puternic lovit de pandemie am reușit să-l încheiăm cu o speranță.

Cu speranța că am votat niște oameni puși pe reforme, pe schimbare, pe progres. După mult timp am pus și noi, ăștia mai woke, capul pe pernă liniștiți.

Degeaba.

Da, știam de veșnicul PNL care-i liberal doar cu numele. Știam de corupții din UDMR care dansează la masa celor de la conducere de atâția ani. Oricine ar fi la masă.

Știam și ne asumaserăm. La o adică, când îți votează nici măcar jumătate din populație, îți dai seama că orice pretenție trebuie coborâtă cât mai jos.

Și-acum, ce avem?

USRPLUS este dezamăgirea dezamăgirilor. Aliați într-o coaliție din care nu pot face absolut nimic, strânși cu mâinile la spate, ne uităm la partidul votat ca-n meme-ul ăla cu c’mon, do something.

USRPLUS a dat niște primari. Pe Coliban la Brașov, pe Dominic Fritz la Timișoara, Gabriel Pleșa la Alba-Iulia, Clotilde la sectorul 1 de care m-am foarte bucurat, Mihaiu la sectorul 2, plus să zicem Nicușor primar general și Ciucu la sectorul 6 (deși ăștia sunt PNL).

Așadar oameni noi. Oameni care au venit din opoziție și au promis multe. Poate prea multe.

Ce am primit până azi?

Nimic.

Clotilde se luptă cu un consiliu general corupt în care PNL-ul se comportă ca și cum USR-ul n-ar fi aliatul lor în coaliție. Între timp, sectorul geme de mirosuri hidoase, gunoaie, șobolani și overall un aspect dezgustător.

Pe Fritz nu l-am urmărit, nu discut. Ciucu înțeleg că a dat-o de gard recent și s-a trezit brusc din gospodar de sector, mare politician, iar Mihaiu face ce poate în ciuda unui sector 2 absolut degradat.

Dar cel mai dureros este faptul că absolut nicio reformă din platforma de guvernământ cu care s-a plecat la drum nu a fost implementată. Nimic, mă. Pauză.

Nici măcar soluționarea acelui oribil dosar 10 august, când ne-am luat pulane și gaze la grămadă fără motiv. Nici măcar asta nu s-a soluționat în vreun fel.

Se sfârșește în curând 2021 și nu am obținut nimic de la oamenii ăștia. Care sunt argumentele?

Românul simte deciziile unei guvernări cel mai tare în buzunar și în mediul înconjurător:

  • simte inflația;
  • simte coșul de cumpărături care a devenit din ce în ce mai scump;
  • simte taxele pe care pare că le plătește în gol;
  • simte curățenia și, în general, buna administrare a urbei;

Din păcate, oamenii noi din politică dau niște lupte în prezentul nostru doar prin birouri. Înțeleg că fosta administrație a lăsat un dezastru ce se întinde pe niște ani, dar politica presupune și ieșirea la suprafață.

Și ieșitul ăsta la suprafață înseamnă niște acțiuni palpabile. Niște realizări care să se pupe cu realitatea aia de care am scris mai sus.

Repet, păcatul îl face această luptă continuă prin birouri și parlament. Zero rezultate.

Astăzi a ieșit Claudiu Năsui, ministrul economiei, pe post la Europa FM și a clarificat câteva chestiuni despre acea propunere la care m-am extaziat și eu, cea cu zero taxe pe salariul minim.

Întrebat dacă are șanse ca legea asta să fie aplicată, având în vedere că ministrul finanțelor (cel care nu știe cât e salariul minim pe economie) a respins-o, Năsui a zis că propunerea asta a fost discutată în programul de guvernare, semnată și agreată de toate partidele din coaliția de guvernare.

Argumentul ministrului finanțelor ar fi gaura la buget pe care o astfel de propunere ar face-o, lucru foarte adevărat. Și încă ceva: nu se va aplica în primă instanță întregii piețe, ci va pleca cu o perioadă pilot adresată, s-ar zice, HoReCa.

Cu toate acestea, Năsui „speră” că e doar un moment de dezbatere și că va trece ideea asta.

Nu uitați, cu speranța am plecat și noi la drum, doar că acum nu mai e vorba de speranță, ci de acțiune. Dar de unde acțiune?

Bașca îl mai vezi și pe homofobul de Nicușor, băiatul cu „noul București” cum abia-abia ce acceptă un marș al normalității (da, de LGBTQ vorbesc).

Sau pe Novak, marele ministru al sportului, care condamnă o campioană olimpică la scrimă că n-ar fi putut lua aurul nici dacă avea infrastructura necesară. Incredibil.

Toate obiectivele, în acest moment, ale actualei guvernări sunt neatinse. În afară de transporturi, unde Drulă face minuni și sincer mă întreb cât va mai dura acest heirup pe administrarea infrastructurii rutiere.

Sper să mai țină măcar un an, doi.

Altminteri, pare că lucrurile se mișcă doar prin birouri. Și spre binele lor să fie așa, ca la anul să vedem niște schimbări palpabile.

Capitala a ajuns un haos total. Cu o infrastructură fragilă, un trafic sufocant, un aer poluat, lipsită de verdeață, de accesibilitate pentru cei în nevoie, cu absolut totul învechit și niște oameni la limita răbdării în orice fac.

Și nimic nu se întâmplă. Noul București e aspectul unui primar care pare că nu știe cum se administrează un oraș.

Iar guvernul tot vrea să ne dea de înțeles, cu fiecare zi ce trece, că nu trăiește în aceeași realitate cu noi.

Mi-e tot mai frică, prieteni, că din 2024 și sper că nu mai devreme, să nu ne pască vreo coaliție PSD – AUR. Că am belit-o grav.

ce votezi ce primesti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *