Cum am ajuns atât de ignoranți?

By | Opinie

Cum am ajuns atât de ignoranți?

E o simplă întrebare. Privesc în jurul meu și observ cum a fi ignorant în ziua de astăzi nici măcar nu mai poate fi ștanțat ca fiind negativ, ci este o „scăpare” sau, mai grav, încurcat cu inteligența.

Observ oameni care scriu articole fără un minim de research, dar și mai grav, oameni care au site-uri cu foarte mulți cititori care preiau știri cu ochii închiși fără să gândească sau să pună în practică un minim de research.

Nu mai avem timp. Suntem grăbiți. Am muncit atât de mult ca să ajungem aici, nu ne mai ostenim acum, mergem din inerție.

Oameni care se urcă pe valuri și le călăresc triumfalist, propovăduind ipocrizie și ignoranță.

Cum am ajuns atât de ignoranți?

De când ne pasă atât de tare de ce face un gigant media în curtea sa? De când încurcăm cenzura cu dreptatea? De când țipăm despre corectitudinea politică fără să ne documentăm, măcar, ce înseamnă?

De ce, acum, e stânga sau dreapta și niciodată centru?

Trăim niște timpuri în care ne scăldăm într-o ignoranță crasă și asta-i de multe feluri: rasism, xenofobism, bigotism, naționalism extremist, invidie, ură, ba chiar și niște urme de comunism și fascism în anumite discursuri.

Sunt toate ismele pe care omul le-a inventat ca să catalogheze alți oameni. Să pună o bulină neagră. Le avem. Sunt aici. Și sunt mai vii ca niciodată.

Oameni care nu poartă mască fiindcă nu li se pare că virusul e ceva de luat în serios sau merg pe principiul ignorant „nu mi se va întâmpla mie”.

Șefi de stat care fumează în cabinetele lor din guvern, lăsând populația perplexă când urmăresc imaginile. Tot ei vin aroganți cu masca pe față la întâlnirile cu presa.

Prea-fericiți care mușamalizează violuri, dar vin și dau din barbă la „CENZURAREA” unui film pe o platformă de streaming privată.

Și cine se află în echilibru stă. Și privește. Și acceptă. Fiindcă nu are puterea să lupte cu așa ceva.

Cred și dacă aveți și alte idei, vă rog, vă invit la dialog, că suntem într-o luptă continuă între vechi și nou.

Orice discuție cu cei mai în vârstă, care mai departe au apucat să îndoctrineze și pe cei mai tineri, conține cel puțin o dată un „pe vremea mea” sau „pe vremea aceea lucrurile erau mai…”.

Nu ignorați acest „pe vremea mea”, căci de la el a plecat o ignoranță care astăzi este practicată la nivel de inteligență superioară. Este ca o lecție de civică, istorie, logică și etică toate la un loc. Servite mai ceva ca o livrare de la foodpanda.

De la acest „pe vremea mea” s-a transformat în „e vremea mea” sau „în vremea mea”. Fiecare participăm cu o istorie personală la istoria generală și îi aducem tot felul de înflorituri prin ceea ce credem și ceea ce transmitem.

Și acum: bestsellers de fake-marketing și antreprenoriat, youtuberi care te îndeamnă la viol, primari care nu știu o iotă dintr-o limbă străină, alta decât (poate) rusa, profesori care îndeamnă tacit la xenofobism și rasism.

Îi avem, cu istoriile lor, cu „vremea lor”.

De fapt, hai s-o spunem pe bune, e o luptă continuă între noul timp și vechiul timp. Noul timp are informație nouă, la care se adaugă din secundă în secundă.

Content pe YouTube, știri, Instagram, TikTok, Snapchat, bloguri, you name it. Tehnologie nouă. Idei noi. O etică în continuă actualizare. Climate change.

Vechiul timp e format din credințele vechi. Din ceea ce era odată. Mituri. Tradiționalism.

Un atașament atât de strâns încât unii oameni au ajuns, efectiv, să se identifice cu el. Să creadă că daca acestea vor dispărea, ultima fărâmă din ei și din ceea ce cred ei va dispărea și ea.

Asta-i de fapt diferența. Războiul ăsta între vechi și nou e de când lumea, numai că acum a căpătat o nuanță de fanatism mult mai puternică.

Și tradiția știm că e transmisă din tată în fiu. Așa se generează acum atâtea opinii (încă) din vechea gardă.

„Femeile care se îmbracă așa, merită violate.”

„Homosexualii nu au ce căuta pe stradă, să stea la ei în casă.”

„Tinerii din ziua de azi…”

„Au furat, dar au și făcut ceva…”

Evident că exemplele pot continua la nesfârșit, căci avem cu duiumul. Astea sunt cârlige de care o bună bucată din populația țării noastre s-a agățat cu prețul vieții.

Cu unii dintre oamenii ăștia nu există cale de dialog. Dacă vii și le spui că oamenii gay au dreptul la căsătorie, te scuipă în față. Te linșează.

Pentru ei, orice urmă de logică, de raționament, au fost șterse acum foarte mult timp.

Odată cu extinderea mass-media, cu internetul, cu rețelele de socializare, toți au ajuns să aibă o voce. Iar între cei cu o gândire nouă și cei rămași pe principii ale trecutului, s-a căscat o prăpastie uriașă de care au profitat partidele politice. Ele având în interior reprezentanți din ambele zone.

Astfel s-a născut un război de diferențiere, de ignoranță, de ură și de toate ismele pe care le-am scris mai sus. Cu timpul, an cu an, chiar de pe vremea de când credeam că internetul e un loc minunat.

Internetul e doar o oglindă a societății.

Poate ar trebui să nu mai călărim valuri. Să nu mai lăsăm timpul să ne înghită. Să fim mai organizați, mai echilibrați, să punem în practică research-ul cuvenit.

Nu degeaba Twitter a început să întrebe lumea, atunci când vor să distribuie un link, dacă au citit ce se află la linkul respectiv. Lumea nu mai are timp, iar din această pricină preferă să se scalde într-o ignoranță pe care o tratează ca fiind inteligență.

De multe ori, me included. Nu mă dezic de nimic din ce am scris mai sus. Dar conștientizez și vreau să vă transmit asta.

Trebuie să citim. Să citim mult. Să descoperim informații care fac o diferență și să semnalizăm ori de câte ori avem ocazia orice ilegalitate, orice neregulă, dar conștienți de diferențele între bine și rău.

Până una alta, acest război va continua. N-avem încotro. Vom avea nevoie de generații noi, conștiință și civism pentru a putea clădi un viitor echilibrat.

One Response to " Cum am ajuns atât de ignoranți? "

  1. Crisx says:

    Salut!
    Cred ca fiecare dintre oamenii astia au strans in ei o cantitate de gunoi, pe care o varsa in societate. Pentru ca se poate, pentru ca de ce nu, pentru ca n-are nimeni ce sa le faca. Asa au vazut la ai lor, la scoala, la tv. Ei o duc bine in ignoranta lor, in fericirea lor, si nimeni nu le zice nimic. Sunt generatii intregi crescute asa, in nestiinta, in nepasare.
    Nu este drept, dar dintotdeauna lumea s-a impartit asa- cei rai, cei buni, cei mai putin rai.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *