Curățenie și corectitudine

By | Opinie

România noastră, atât cât am reușit să mă plimb prin ea, are zone frumoase & extraordinar de frumoase.

De ce doar două categorii?

Pentru că, în funcție de unde vii / unde locuiești, – urâtul am învățat să-l ignorăm. E preponderent? Eh, nu m-aș avânta să spun asta. Și oricum urâtul ăsta e subiectiv, iar nici măcar cuvântul ăsta, în sine, nu l-aș folosi.

Plat cred că e unul mai bun.

Și-acum, să revin, una din zonele extraordinar de frumoase ale țării ăsteia, iar aici n-am văzut să fie cineva împotrivă e Transilvania.

Practic, avem România și avem Transilvania. Și, din păcate, discrepanța e uneori atât de mare încât, nu exagerez când spun că simți cum ieși din țară odată ce-ai trecut Carpații.

Mă refer, în mod special, la conservarea arhitecturii, a tradițiilor, a culturii și a modului oamenilor de a fi.

Landscape-wise nu pot să spun că Transilvania e cea mai cea, fiindcă avem în țara asta zone care-ți taie respirația peste tot. Din Dobrogea până în Bucovina, din Maramureș până în Oltenia.

Dar e altceva ce mă face să mă simt comod, fericit și relaxat când vine vorba de Transilvania. Și nicăieri în țara asta nu m-am simțit astfel.

Când pășesc în Sibiu, par egzample, simt o căldură plăcută pe dinăuntru. Un sentiment plăcut ca și cum aș ajunge acasă. L-am experimentat și ultima dată, vara asta.

Și da, știu că exagerez când spun asta, dar dealurile Transilvaniei aduc foarte mult cu o variantă mai potolită a Toscanei. Dar la fel de plăcut, la fel de pitoresc.

Și ar mai fi ceva ce mă atrage la zona asta: curățenia și corectitudinea.

În toată țara asta n-am văzut locuri mai curate și ordonate ca-n Transilvania. Nimic nu e haotic, conservarea patrimoniului a obligat orice firmă, oricât de mare, să construiască cu bun simț sau să se integreze în peisajul arhitectonic cu mare grijă, să nu disturbe în vreun fel grotesc (ca la București) o zonă anume.

Bașca, nu mai zic că sunt unele orașe, cum e Piteștiul, care în procesul modernizării și urbanizării, și-au pierdut efectiv complet centrele istorice. Cum a fost posibil așa ceva nu putem decât să privim spre administrațiile locale din istorie.

Fie că mergi la Sibiu, Cluj, Brașov, Alba-Iulia, Mediaș, Bistrița you name it, nu există loc care să nu aibă o aură a sa. O frumusețe aparte, care duce la acalmie, la ordine.

Când vrei să parchezi aici, ai frica că nu știi dacă e un loc ok să faci asta sau nu. Să nu te trezești că ți se taie vreo amendă. Sau că vine vreun ins de nicăieri să te dojenească. Justiție socială, tati.

Și, acu, sincer, dacă ar fi să hiper-localizez în timp și-n spațiu toată treaba asta: pentru un bucureștean ce locuiește în sectorul 1, în anul 2021, să treci de la asta la Sibiu / Transilvania e ca și cum faci un salt din 1990 în 2021.

Nu tu gunoaie, țânțari, gândaci, clădiri hidoase construite haotic hiper-central, nu tu marcaje șterse, nu tu piste de bicicliști lipsă, nu tu ilegalități cu duiumul pe metru pătrat. Păi, ce-i asta, tată? Civilizație?

Am văzut în zona Cisnădie – Sadu – Cisnădioara – Sibiu la bicicliști de mi s-o luat. Dar oamenii au infrastructură acolo. De la Cisnădie la Cisnădioara, există un drum foarte frumos pentru o plimbare cu bicicleta, fiindcă au pistă dedicată. Cu două sensuri.

Viață.

Astfel, în gândurile mele haotice pare să se concretizeze tot mai tare o idee: dacă ar fi să mă retrag și să mă retrag în RO, aș face-o fie la Cluj, fie la Sibiu.

Și poate așa va fi.

(nu uit și nu ignor Oradea, altă bijuterie din altă lume)

curatenie si corectitudine

One Response to " Curățenie și corectitudine "

  1. Stefan says:

    Cand le spun celor din Bucuresti ca am avut un cultural shock cand m-am mutat aici nu ma prea inteleg :)) Mai ca am simtit ca m-am mutat in alta tara :)) In sudul tarii se simt influentele otomane, pe cand in Transilvania se simt cele ale sasilor & ungurilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *