Din lac în puț. Pieces of a Woman

By | Cinema

M-am pus confortabil în canapea într-o seară de sâmbătă. Mi-am făcut un ceai cald, am intrat pe Netflix și m-am dus direct la senzația săptămânii trecute.

Pieces of a Woman e primul din seria de 71 de filme, câte unul pe săptămână, pe care Netflix le-a promis. Unele fiind și producție proprie.

Pieces of a Woman
Pieces of a Woman

E creația lui Kornél Mundruczó și a soției sale, Kata Wéber care de altfel s-a inspirat direct din propria viață pentru povestea asta sfâșietoare.

Suntem în minutul 5 și mi se cam întoarce stomacul pe dos.

Cred că „Frânturi de femeie” (îmi sună absolut oribil) e cel mai corpolent film pe care l-am văzut până acum. De altfel, numele filmului nici măcar nu apare până nu se termină această lungă și primă scenă (are în jur de 30 de minute).

Vanessa Kirby pe care o știu ocazional din The Crown face o treabă minunată. Se dedică complet rolului ei, dar mai ales urmării acestei prime scene epuizante la propriu și la figurat.

Ah, nu mai zic că e un one-shot impecabil. Chimia dintre ea (care o joacă pe Martha) și Shia LeBouf (îl rolul lui Sean) în aceste prime minute spune multe și umple, parțial, un gol care va persista de-a lungul filmului.

Ce urmează acestei scene e tragedia unei femei despre care aflăm destule și căreia îi vedem inclusiv familia implicată.

De partea cealaltă, Sean este un inginer constructor (prefer să cred asta, măcar asta) despre care nu știm nimic.

Nimic altceva în afară de faptul că e un sărăntoc, că lucrează în construcții, că a fost dependent de droguri și alcool și că se exteriorizează foarte tare în drama sa. Complet invers față de ea.

Dar nu se întâmplă fără un scop toate astea. Martha este și trebuie să fie personajul complex în acest lung metraj.

O vedem episodic la muncă, iar asta mi s-a părut inutil. Decât aceste cadre pasagere care nu ne spun nimic (în afară de opinia colegilor ei de muncă și asta transmis așa, limbaj fizic), mai bine deloc.

Metafora cu semințele de măr care sunt puse la germinat, din nou, cam la primă mână.

În schimb mimica ei, limbajul non-verbal, felul în care joacă rolul exact cât să-ți denote miile de gânduri ce-i circulă frenetic prin minte, drama ei ce se desfășoară ca un uragan pe dinăuntru sunt puncte forte.

Martha shuts down, iar odată cu asta întreaga ei lume de până atunci.

Sean o vrea aproape, vrea acea clasică dreptate „creștinească”. Pe când ea vrea să știe că al ei copil are un viitor chiar și așa, contrar ideilor soțului (?) ei și ale mamei ei.

Că veni vorba de mama ei, Elizabeth e extrem de enervantă, „neajutorată” și în același timp puternică. Cel mai puternic personaj din film.

Numai că spin-ul pe care-l dă o actriță cu experiență, cum e Ellen Burstyn salvează puțin din încă un minus pe care l-ar fi putut avea acest film.

Ea încearcă să ajungă la fata ei, Martha, prin orice metodă: financiară, via manipularea soțului, prin verișoara ei (avocată), dar și direct. Iar în tot ceea ce face se vede o ajută subtil pe Martha să treacă peste. Chiar și în împotrivirea ei, în ignoranța ei.

Îl împinge pe Sean către Suzanne (jucată de Sarah Snook), verișoara Marthei și în același timp avocat de drepturi civile. Ea e genul de femeie mult mai pe gustul lui Sean, care mai scapă o cocaină aici, un whisky mai încolo. Exact ce-i trebuie lui Sean să se întoarcă la vechile obiceiuri.

Plus, încă o acțiune care îi ștanțează direct caracterul lui Sean, dar încă o dată, nu fără un imbold din partea Marthei (care trăiește drama în interior) și a mamei sale.

Elizabeth e, ai putea spune, malefică în acțiunile sale de a-și recâștiga fiica. De a încerca s-o ridice de jos. Iar scena aia în care o scapă, efectiv, de Sean e absolut grețoasă, dar poate necesară?

Mai e o scenă cu adevărat nebună, una de sex nereușit în care vedem un Sean foarte agresiv și o Martha năucită efectiv. El și-o dorește foarte mult, dar peste limita acceptabilului, în timp ce ea încearcă din răzputeri să iasă din propria stare, să-l satisfacă, să se reconecteze, doar că e efectiv peste puterile ei.

Ai spune că e „sexual harassment”, numai că nu poate fi vorba de așa ceva aici. În schimb, nu pot să neg o primă vedere către latura violentă a lui Sean. Orice mai aflăm în plus despre el în filmul ăsta e un câștig.

Pieces of a Woman e un film ambițios care are punctele sale forte, dar în același timp eșuează să livreze pe toate palierele.

Spirala degradării, frumos prezentată prin detaliile din casa Marthei la finalul furtunii și acea stupidă, dar necesară scenă de spălare a vaselor e aproape de necrezut.

Dar e vorba de viață, iar conform Filantropia, nu mai inserez citatul, cunoaștem.

Cadrele lungi, aproape horror cu interiorul casei denotă și factura europeană a regizorului. Mai ales noi, românii, știm prea bine cu cadrele strânse din interiorul caselor.

Câteva personaje sunt pe acolo de umplutură. Despre altele știm extrem de puțin. Practic, filmul mizează pe o tragedie singulară, izolată chiar și în viețile personajelor.

Se întâmplă pe drum, unde îi și cunoaștem și stăm alături de ei doar o perioadă de timp (metafora podului în construcție, care e inversul relației lor) după care îi părăsim odată ce efectele tragediei s-au dus și vindecarea a început să-și facă treaba.

Față de un 2020 sărac în filme + o colecție de filme proaspete neconvingătoare de la Netflix, Pieces of a Woman e o gură de aer proaspăt.

sursă foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *