După 8 luni de pandemie

By | Opinie

Am zis să fac o mică radiografie a momentului după 8 luni de pandemie.

Ce și câte am putut face în astea 8 luni în care lumea pare c-a stat în loc, pe urmă s-a grăbit și agitat să facă de toate în timpul scurt în care virusul a permis mutări.

După 8 luni încep să văd totul ca pe un concurs de dans. Nu știu dacă ați participat vreodată la unul, dar asemenea oricărei competiții, are calificări, runde și tot așa până în finală.

Noi n-am ajuns încă în finală, dar urmează play-offs, ca să zic așa. Dacă ești vigilent, faci ce trebuie și mergi în runda următoare.

Dacă nu ești vigilent, e posibil să ți-o iei și să părăsești concursul.

Și faza e că-l poți părăsi temporar sau permanent. Și faza și mai nasoală e că poți ajunge la datul cu banul, având în vedere că la ATI locurile se împuținează pe minut ce trece.

Ce am observat însă și mai clar, în astea 8 luni, e această prăpastie căscată în societate. Această diviziune socială pe toate palierele.

Nu porți mască? Ești prost.

Te duci la moaște? Ești prost.

Porți mască? Ești prost.

Ți-e frică de virus? Ești prost.

Ești influencer? Ești prost.

Te duci la birou în pandemie? Ești prost.

Stai închis în casă non-stop? Ești prost.

Și lista poate continua. N-am văzut în viața mea atâta hate pe rețelele sociale și atâta „fie ești cu noi, fie mori” în viața mea. Cred că doar la revoluție sau în războaie se mai întâmplă așa.

Oamenii mi se par mult mai încordați, mult mai încrâncenați. N-am mai văzut o frunte descrețită de nu știu cât timp.

Totul e luat fie prea în serios, fie la o caterincă proastă. Din extremă în extremă.

Și cireașa de pe tort asupra tuturor acestor lucruri este că n-am avut niște oameni stăpâni pe situație la conducere.

Încă suntem guvernați de niște politicieni slabi, care își urmează interesul propriu și personal și care au gestionat această criză, cel puțin la nivel de comunicare, foarte prost.

Și nu, nu mă voi mulțumi cu ideea „bine că n-a fost psd-ul că altfel muream”. Se moare și cu liberali la putere. Cu oricine.

Cam astea ar fi ideile mele la o privire asupra societății offline și online.

Pe plan personal, primele luni au trecut repede. În sensul în care am experimentat prin bucătărie, am găsit și eu timp să-mi joc jocurile favorite pe PS, am citit o groază și am făcut comunicare de criză pentru clienții mei.

Cred că din punct de vedere profesional, mai ales în domeniul comunicării, e ceea ce ne-a lovit pe toți în bufă cel mai rău.

dupa 8 luni de pandemie
Așa muncim în pandemie

Din absolut toate lucrurile, munca a fost singura care a crescut în volum. Pe principiul „nu sunt bani, dar de muncă ehe…”.

Am muncit și încă muncesc de-mi sar capacele. Și să nu mi-o luați în nume de rău, zic Mulțumesc că am de muncă, numai că a devenit dintr-o dată disproporționată cu tot ceea ce se întâmplă în jur.

La început a fost criza, dar numai criza. Pe urmă au început să se așeze lucrurile și a început acel sprint nebun pentru recuperarea pierderilor.

De asta bubuie comunicarea acum pe brandurile care își permit. Vor să-și recupereze pierderile din timpul trimestrului 2.

Așa că nu mai există altceva decât muncă. Muncă, muncă și iar muncă.

Iar când lucrezi de acasă, totul pare și mai abisal de atât. Te pui la laptop, te ridici de la laptop, te pui pe canapea, te culci.

E super ușor să se creeze un cerc vicios de genul ăstuia.

Ca să-mi odihnesc creierul și să-mi pun corpul în mișcare, am apelat la exerciții fizice, câte 20 – 30 de minute pe zi. Aproape în fiecare zi.

Am citit în fiecare zi câte 30-60 de minute. Poți vedea aici ce anume am citit în perioada asta.

Când am simțit nevoia am dat și-un FIFA online sau un NBA 2k.

Ba chiar la început de pandemie, în lockdown, mi-am făcut damblaua și m-am jucat cu mixerul. Ceea ce nu mai făcusem din 2019 cândva.

Ieșiri prin Herăstrău ca să facem piciorul frumos în pandemie
Ieșiri prin Herăstrău ca să facem piciorul frumos în pandemie

La nivel de ieșiri, toată vara am făcut Herăstrăul la pas, dar m-am și adunat cu prietenii la un fotbal (să urmărim, adică..). Suntem destui fani fotbal, dar nici așa nu ne-am strâns mai mulți de 3 deodată.

Am mai trecut pe la nevergoinghome pe la sala de repetiții unde m-am mai bucurat de niște muzică live și cam atât.

Între toate astea, a mai picat o mutare de casă la început de iunie, deoarece am considerat că locul unde stăteam nu are cum să satisfacă nevoile mele în pandemie, chiar dacă financiar era parfum.

Așa că „I took a risk” și m-am mutat într-un loc mult mai spațios, dar în același timp și mai costisitor. „But the risk I took was calculated”.

Din septembrie am făcut pasul curajos de a invita oameni să povestească despre viața lor într-un podcast de care is tare mândru.

În final, astea 8 luni mi se pare că au trecut ca și cum n-au fost. Mă plângeam că mor de cald în casă pe vară, dar uite că vara zici că a durat o noapte.

Același lucru și despre toamnă.

Impresia mea e că fie timpul a trecut ca un TGV, fie a stat în anumite puncte suspendat și a râs de mine.

Am avut norocul să nu fi răcit până acum, nu mai zic de virus și încerc pe cât posibil să mă feresc, să păstrez distanța, să port mască, mai ales că în ultima perioadă s-a intensificat și munca și au început ieșirile pe teren.

Ce e mai greu abia urmează și nu cred că mai e cazul să înșir motivele. Tot ce pot spune e că Belgia, Anglia, Franța și Germania deja au intrat în carantină. Din nou.

Și urmează și alte țări. Să vedem când urmăm noi.

Keep safe, keep sane and be as disruptive as possible with your schedule.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *