E înspăimântător

By | Opinie

Să nu știi încotro s-o iei după ce termini liceul.

Să faci primii pași în carieră.

Să treci dintr-o dată de la un job execuțional la o poziție de management.

Să faci o schimbare de carieră.

Să faci un copil.

Să te gândești continuu la cum va arăta viitorul.

Să pregătești dosarul pentru un credit pe viață la bancă.

Să te gândești, odată ce pornești pe un drum, dacă vei face față sau nu.

Să fii refuzat.

Să fii judecat.

Să te întrebi oare ce părere au X și Y despre tine.

Să fii ignorant și ignorat.

Necunoscutul.

Să nu-ți dai seama ce-ți place să faci în viață.

Să pui continuu presiune pe tine.

Să trăiești în trecut sau viitor.

Și, în general, să te lasi dominat de sentimentul ăsta de spaimă care, mai departe, naște monștri în interiorul tău.

N-am mai scris și nici n-am mai citit din august încoace. Iar oricât de tare mă doare asta, am decis că cel mai prielnic moment e s-o fac atunci când simt cu totul că vreau s-o fac.

Că vreau să fiu 100% acolo. Că nu mai există nimic altceva decât momentul acela.

Dar mai ales când am liniște.

Așă că ultimele două luni au fost pline de schimbări și lecții. Mai multe decât temele pe care mi le făcusem eu în prealabil.

Dar uite una pe care am învățat-o bine de tot: e ok să fii înspăimântat dacă asta te va face să dai mai mult pentru a te găsi pe tine.

Dar nu e ok să te lași copleșit de sentiment. În loc să te gândești la cum va fi dacă, schimbă placa în o să fac asta.

Adică, din virtualitate în realitate. Din virtual plan, în action plan. Rezumă-te exclusiv la ce știi că poți face și lucrează cu ce ai la dispoziție.

Cu asta vine și limpezimea, claritatea și înțelegerea de care ai nevoie, tu cu tine, pentru a merge mai departe.

Wow, Adi, ce tare, dacă m-aș fi gândit și io la asta…

Da, asta am zis și eu când mai citeam câte un articol de genul ăsta. Așa am zis mereu, până când am pățit-o și am construit cu mâinile mele. Și atunci s-a simțit altfel.

E bine să-ți calculezi opțiunile, să pui pe foaie, să faci scenarii, dar prea mult timp petrecut în dacă poate rezulta în alte probleme virtuale de care n-ai nevoie. Pentru că sunt șanse 50/50 (și uneori chiar mai puțin) ca ele să existe.

Și, desigur, apelează la oamenii apropiați pentru suport. Apelează la terapie. Fii deschis.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *