După experiența Electric Castle

By | Travel

Articol publicat inițial pe 1 august, 2016.

Despre Electric Castle sunt foarte multe de zis. Adică nu cred că pot să reproduc perfect toate momentele geniale pe care le-am trăit la Bonțida.

Electric Castle reprezintă, în acest moment, spiritul ideii de festival în țara noastră. Este cel mai bun exemplu de dat de la noi dacă te-ar pune cineva să spui un festival de la noi care se ridică la așteptările unuia din străinătate.

Organizarea mereu poate fi mai bună, dar este cu siguranță printre cele mai bune întâlnite.

De exemplu, când a fost să plouă, organizatorii s-au mișcat cu absolut tot ce au pregătit pentru o astfel de situație. Poteci din nisip. Anularea accesului prin anumite zone. O fluidizare mai bună a traficului prin noi căi de acces. Pe lângă că s-au pregătit din timp.

Mai apoi, au implementat un sistem de plată direct prin brățara de festivalier, așa cum se întâmplă și în străinătate și asta a simplificat mult lucrurile.

Despre loc nu are rost să vorbesc. Este de departe o selecție fericită ca zonă de festival. Ai lac, un castel foarte vechi, pădure, dealuri prin împrejurimi și un sat fascinant din toate punctele de vedere.

electric castle 2016
Eu la Electric Castle 2016, instalat cu cortul

Conform Google Fit, am făcut 37 de kilometri pe durata celor patru zile de festival cât am fost acolo. Foarte spațios. Distanță decentă între scene. Dacă s-au nimerit doi artiști simultan, aia e, ghinion. Ia-o la fugă.

Când ajungeai în food court, aveai de unde să alegi mereu. Fix ce voiai să mănânci, aia mâncai. Iar mâncarea era bună. Cel puțin de unde am mâncat.

WC-urile erau super curate. Nu am prins vreunul crăpat când am ajuns pe acolo. Cine știe, poate am avut eu noroc de fiecare dată când am mers.

Oamenii din zonă sunt geniali. Sunt ospitalieri, glumeți și de mare ajutor. Omul în a cărui curte mi-am plantat cortul, m-a ajutat mai mult decât se putea și mi-a oferit cât confort s-a putut.

Am primit pungi peste pungi ca să îmi pun picioarele și să evit apa și mocirla din festival. Prosoape. Cafea. Nu a comentat la nimeni atunci când se mai întâmpla să facem mizerie din cauza ploii.

Tot el sărea în ajutorul nostru (cei cazați).

La final de festival, pe luni, mi-am pus adidașii într-o pungă, dar am sesizat ulterior ca ar trebui să mai stea la soare. Erau încă umezi.

Așa că am scos adidașii, iar punga am lăsat-o acolo ca un bou. Evident că a luat-o vântul și a dus-o taman pe drum încolo.

Pentru cunoscători, undeva pe la intersecția George Coșbuc cu strada ce duce la intrarea în fest. De la casă și până acolo să tot fi fost vreo 30 – 30 și ceva de metri.

O fetiță care se întoarcea de la magazin, pe biclă, s-a oprit. A văzut. S-a întors vreo 20 de metri din drumul ei ca să-mi aducă punga.

Înțelegeți?

Când vine vorba de muzică, cred cu tărie că este cea mai bună selecție și mix pe care îl vedeți în țară.

Există de toate pentru toți. Aici comparația ar putea fi făcută cu Untold, care la fel aduce artiști variați pentru spectacol, numai că Untoldul deja a început să facă exces de electro/techno/trance/dance/edm și mai știu eu ce. Și eu nu prea sunt cu astea.

La Electric am putut asculta și Skrillex, și Enter Shikari, și Bring Me The Horizon, și Dilated Peoples, și Camo & Krooked. Adică vedeți unde merg?

De la dubstep la drum and bass, la metalcore, la hip-hop, rap sau trance.

Sunt artiști recunoscuți în genul lor de muzică, iar asta aduce diversitate și siguranță a calității.

Electric Castle a ajuns foarte sus într-un timp foarte scurt, iar eu (chiar dacă mi-e teamă să nu fi avut niște pierderi după ediția de anul acesta) cred că se îndreaptă spre ceea ce trebuie în materie de music festivals.

Spunea Andreea că EC o să ajungă un Sziget. Nu zice rău deloc. Este deja un mic Sziget, doar numărul de zile și de artiști mai trebuie să crească, că restul e deja acolo.

Ar trebui să merg și eu?

Categoric. E cel mai înalt punct în care poți experimenta un festival la noi. Apoi ar trebui să treci la Sziget, Rock Werchter, Rock am Ring.. gata, mă opresc. 😀

Dar zău că-i atât de frumos, încât și la o săptămână după ce se termină încă mai vrei. Te bântuie, efectiv. E depresia post-festival, aia dură.

Eu am rămas cu glumele de EC, iar acum îmi bat la cap prietenii mereu când mai ieșim pe la vreun festival cu ele.

Cam asta aș avea de zis despre prima mea aventură în Bonțida.

Nota 10 Electric Castle, o meriți pentru că indiferent de vreme, toată lumea poate să se simtă excelent acolo deoarece dai mereu toate motivele să fie așa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *