Eu de ce mai plătesc taxe?

By | Opinie

Serios, de ce mai dau bani la stat?

România este printre țările din Uniunea Europeană cu o rată de impozitare mare.

Dacă-mi aduc bine aminte, prin 2017 era a opta țară din UE la nivel de presiune fiscală exercitată asupra forței de muncă.

Țară cu taxe mari, dar țară săracă. Wow.

Realmente vorbind, eu plătesc taxe în țara mea doar pentru că ocup spațiu. Să fim serioși.

Da, mă simt privilegiat și fac parte din categoria socială care își permite să plătească extra pentru a se îngriji.

Revin mai jos, dar nu, asta nu înseamnă că toată lumea își permite. Asta nu înseamnă că mă laud.

Asta înseamnă că ar fi trebuit, după liberalizare, după intrarea în democrație, ca măcar din generația mea să se ivească un procent mult mai mare de oameni care o duc bine. Care își permit una, alta.

De unde, doar Serbia și Muntenegru ne depășesc în ceea ce privește riscul de sărăcie în Europa. Suntem tot acolo.

Acum revin la ce ziceam mai sus, că mă simt privilegiat și că plătesc doar pentru că ocup spațiu.

Ce înseamnă asta? Că în afară de minimum de infrastructură pe care are țara asta să mi-l ofere, eu plătesc extra pentru a mă asigura de cele mai bune servicii.

Merg cu Uber atunci când pot, cât de des pot, plătesc pensie privată, asigurare medicală privată, iar pe lângă astea mai plătesc și statul.

De ce?

Și nu, întrebarea nu e în sensul în care nu aș dori s-o fac. Cât mai degrabă e ca într-o relație toxică în care tu investești an de an, lună de lună, zi de zi, dar nu primești nimic în schimb.

Nu primești siguranță. Nu primești o platformă pe care să te dezvolți. Nu primești susținere. Nu primești nimic.

Statul nu mi-a oferit nimic până acum. În afară de, cum am zis mai sus, minimul existent ca să pot supraviețui.

Din 2015 încoace s-au întâmplat atâtea tragedii în puncte în care ar trebui să ne simțim cel mai în siguranță. Vorbesc, bineînțeles, de sistemul de sănătate.

Am văzut la televizor atâtea reportaje cu drumuri prost astfaltate, cu clădiri ce stau să cadă (remember cu schela vieții, doamna Firea?), poduri ce se dărâmă la prima viitură etc.

La un moment dat, ți se umple paharul și spui: nu, asta nu mai vreau să fie țara mea. Și îți faci bagajele și pleci.

Încep tot mai tare să-i înțeleg pe oamenii care au luat decizia de a se duce la mai bine. Orice înseamnă acest la mai bine.

Când ești pus în fața comparației cu o relație, chiar și de business, în care bagi bani pe niște servicii și infrastructură la care doar speri, pentru că ele nu există în realitate la costul plătit, îți dai seama că ești furat.

Ești furat și batjocorit zi de zi de o gașcă de nesimțiți care nu merită nici două palme peste față. Nu sunt demni nici de asta.

Ultima încercare, ca să zic așa, va fi pe 6 decembrie. După, nu cred că mai are sens să dezvolt ce se poate întâmpla.

Votați cu cine trebuie. Votați o fucking schimbare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *