Un film și o mini-serie de weekend pe Netflix

By | Cinema

Gluma aia cu purtați mască, că de-asta avem conținut atât de slab pe Netflix nu e chiar glumă. E pe bune. Și e trist.

Netflix s-a transformat, odată cu pandemia, în acest Discovery Showcase x National Geographic x Crime & Investigation x Discovery x History Channel.

Practic ai orice din zona reality tv, documentar, documentar istoric, show-uri științifice (pe principiul Mythbusters) până la crime și dispariții misterioase.

Și maaaan stai și te întrebi unde-s vremurile bune, dar îți dai seama până și când deschizi Netflixul că acele vremuri s-au dus. Că sunt altfel. Că acesta e noul normal pentru moment. Și că trebuie să ne adaptăm.

Până la urmă, multe din ele nu sunt atât de rele și le am notate pe watchlist. Pe altele le urmăresc acum și pe unele le-am văzut deja.

Dar azi vreau să vorbesc despre două producții: Fear City: New York vs The Mafia și The Founder.

Primul: o mini-serie în trei episoade despre perioada anilor ’70-’80 cu mafia italienilor ce au emigrat în America tuturor visurilor.

Prin tehnica colajului și mici reconstituiri se spune povestea FBI-ului ce a reușit să bage după gratii boșii celor mai mari familii de gangsteri din New York. Mă rog, din cinci au reușit doar patru și veți vedea de ce sau pur și simplu căutați pe Google, că e istorie.

Veți vedea ce rudimentar era FBI-ul în perioada aceea. Cât de greu le era să trateze și să interpreteze niște cazuri și legi. Cum a venit un profesor de drept să le explice cum pot să-i închidă pe băieți.

Și, bineînțeles, glorificarea lui Rudy Giuliani, care a ieșit cel mai câștigat din absolut toată treaba asta. A ieșit și primar, ulterior, că deh, el e eroul care a scăpat metropola de „bad guys”.

E de urmărit, mai ales că sunt doar 3 episode povestite într-un ritm alert. Și e fascinant să pătrunzi prin înregistrări audio în viața mafiei.

Al doilea: un biopic bazat pe Ray Kroc și istoria apariției și dezvoltării în USA a lanțului de restaurante fast-food McDonald’s.

Sincer, urmărind povestea, nici măcar nu știu ce să spun. La modul, toți știm: McDonald’s e bun, dar nu e sănătos. Dacă mai urmărești și povestea îți dai seama ce înseamnă o narațiune de succes cu jecmăneala.

Practic, Ray Kroc, de la escroc (hehe) pune mâna pe rețeta celor doi inventatori care au dat și numele și au trasat conceptul de viitor, practic cei care au pus pe picioare întreg sistemul.

Ideea lui Kroc? Francizare.

Pentru că și ăsta era un prost, a avut nevoie de alți șarlatani care să-l ducă pe drumul cel bun. Adică să cumpere teren și să controleze calitatea produselor în felul ăsta, oferind spre chirie celui care vrea să creeze o franciză acolo.

Pe de altă parte, creatorii originali par că ar fi niște încuiați, conservatoriști care nu doresc aia și aia.

În final, Kroc ajunge să-i cumpere cu totul. Să-i înghită ca o balenă. Și așa să ajungă ceea ce știm astăzi că este McDonald’s. Fast-food, cheap food, unhealthy food. Pentru că ăia doi, Richard și Maurice McDonald mai țineau cât de cât la produse sănătoase și rețete exacte, doar că se consumau prea multe resurse pentru asta.

Printr-o înțelegere bănoasă la vremea aia, bat cuba și îl las pe Kroc-escroc să ducă mai departe numele.

Practic e fix povestea hoțului care nu fură, ci se preface că ajută și în felul ăsta devine un mare om în istoria lumii. Aka antreprenor. Ceea ce în mare măsură e, numai că face acel extra-efort de a ucide ceea ce nu-i convine: tradiția.

Am mixed-feelings. Nu știu ce să zic despre istoria ăstora. Într-un fel frații McDonald și-o merită. Pe de altă parte și Ray a fost un mare profitor necinstit și deloc transparent.

Urmăriți și trageți voi concluziile.

În altă ordine de idei, mai urmăresc Midnight Gospel, dar e destul de încărcat de informație audio-vizuală. Mereu mă prinde prea obosit ca să văd mai mult de un episod. Iar acum urmăresc The Business of Drugs.

Ce ai mai văzut pe Netflix apărut recent și ți s-a părut interesant?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *