Formula 1: Drive to Surive. Mai mult decât un serial de racing

By | Cinema

În izolarea asta am trecut prin toate stările posibile. Am început lejer, relaxat, urmărind știrile, din nevoie de a fi updated.

Dacă-mi permiteți o analogie, e exact ca o plecare cu trenul prin munți. La început privești pe geam măreția versanților, după care, kilometru după kilometru se instalează oboseala, plictiseala, poate chiar dorința de a-ți muta conștient atenția de acolo.

Până la urmă, asta e varianta de homo sapiens de azi: nu suntem făcuți să suferim după morți în masă dacă nu e un cataclism mai mare și nu avem imagini clare.

Dacă era război, poate altfel stăteau lucrurile. Plângeam mai tare pe interneți, ne aruncam în fața gloanțelor. Și asta fiindcă aveam un inamic. Cum inamicul e invizibil… atunci restul lucrurilor devin fabuloase.

Și hai că m-am întins. Voiam doar să spun că, dacă la început stăteam mai mult pe știri și discuții cu apropiați, cu timpul am început să curăț platformele de conținut.

Și am început cu Netflix, iar după o săptămână deja mă plângeam că nu mai am ce vedea. Sigur, vorbim de gusturi.

Am continuat cu YouTube, dar și acolo urmăresc o groază de canale, conținutul e vast, dar nu-i mereu ceva ce să mă facă să dau play.

M-am reîntors la Netflix și mi-am adus aminte că din trecut s-au adunat niște recomandări.

Așa am ajuns la Ozark, pe urmă la Paradise PD pentru relaxare și în final la The Last Dance și Formula 1. 

Iar Formula 1: Drive to Surive chiar m-a impresionat. M-a impresionat fiindcă nu e vorba despre niște șoferi care conduc la viteze amețitoare niște mașini modificate.

E vorba de lacrimi, de muncă, de concentrare, de mentalitatea de campion, de supraoamenii ce sunt ei, de ceea ce văd atunci când conduc cu peste 300km/h (efectul de tunel lichid). 

Dar mai ales pentru dramatismul din serie. De ce să nu recunosc. E atâta dramă în Formula 1 și se schimbă atâtea lucruri încât zici că-i o telenovelă sud-americană cu buget.

Un pilot pleacă de la o echipă, se duce la alta, ia podium la aia, demonstrează celorlalți că nu e atât de prost, dar echipa aia vrea loc bun în clasamentul constructorilor, vrea consecvență etc.

De asemenea, mi s-a părut ireal competitivitatea dintre șoferi. Mai ales dintre șoferii de la aceeași echipă. 

Mi-aduc aminte că într-unul dintre interviuri, Sergio Perez și Esteban Ocon, de la Force India (atunci), se aflau la cuțite, iar Perez sau Ocon într-un interviu a zis „am auzit că pe colegu îl așteaptă un copil în curând, dacă vrea să apuce să-l vadă, ar face bine să stea în banca lui”. Man, CE?!

Efectiv oamenii ăștia sunt la un moment dat în stare să te elimine cu totul dacă îi calci pe coadă. Și am observat că în majoritatea echipelor de F1 nu prea există cuvântul Team. Sunt mai degrabă divizate în două echipe de lucru, arondate fiecare câte unui șofer. Cam aia e.

Fiecare trage să fie cel mai bun și vai câtă muncă e la mijloc. Ce concentrare, ce negocieri, câți bani, ce inginerie pe mașini. 

E păcat să nu urmărești, chiar dacă nu ești pasionat de mașini sau curse de mașini. E mai degrabă vorba de latura emoțională a acestei competiții, despre oameni.

Și când e vorba de oameni, ar trebui să te intereseze invariabil.

One Response to " Formula 1: Drive to Surive. Mai mult decât un serial de racing "

  1. […] văzut Ozark, am văzut Final Space, History 101, Formula 1, până și Magic For Humans sau The English […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *