Gazoanele de fotbal din România

By | Opinie

La noi fotbalul parcă s-a jucat dintotdeauna pe maidan.

Să ne aducem aminte de meciurile Stelei din vechea Ghencea. Ți-era mai mare rușinea să aduci echipe ca Valencia în mocirlă.

Să ne aducem aminte de meciurile naționalei, unul celebru cu Danemarca, care de fapt a fost un meci de fotbal pe plajă nerecunoscut de nimeni.

Ce să mai, România cred că e singura țară europeană cu false pretenții care n-are cultura gazonului de calitate.

La noi, nu se cunoaște calitatea. Suntem singurii oameni care schimbăm gazoanele ca pe șosete pe motivul că „s-a jucat prea mult”.

Voi vă închipuiți, prieteni? Maximum 2 meciuri pe săptămână sunt prea multe pentru un gazon instalat pe o grămadă de bani, „la standarde europene”.

În ultimii ani, am cunoscut tot mai multe stadioane noi în țară. La Arad avem stadion nou, în București avem vreo 3 noi (Rapid, Arcul de Triumf, Ghencea), la Sibiu și Sfântu Gheorghe se fac stadioane noi, la Târgoviște la fel.

Urmează Pitești, Buzău, Constanța, Timișoara.

Investițiile astea le consider importante. Va aduce, sper eu, mai mulți oameni la stadion. Și va instala, sper eu, o oarecare conduită mai europeană în mersul pe stadion.

Alta ți-e purtarea când intri într-un stadion impunător, cu turnicheți, cu scaune moderne, cu niște reguli de purtare.

Sper eu.

Dar, ca să revin la problema în cauză, la niciunul dintre toate aceste noi stadioane nu am văzut vreun gazon bun.

La Arad s-a degradat uluitor de repede (teren greu e cuvântul de ordine la conferințele de presă), la Craiova deja se înlocuiește pentru că s-a jucat prea mult, pe Ghencea au apărut ciuperci și bancuri de nisip. Să vă mai zic de National Arena și felul în care a fost schimbat gazonul de atâtea ori?

Măi, prieteni, ceva nu se face cum trebuie la noi în țară.

Și am o vagă bănuială că ține de bani și de pricepere. Adică cluburile noastre dragi, în goana lor după a stoarce cât mai mulți bani și nema performanță, folosesc îngrijitorii clubului și pe post de horticultori profesioniști.

Și-acum, că am ajuns la punctul culminant: prieteni, un horticultor este un om cu diplomă, cu facultate, un om care știe cu ce se mănâncă pământul, ca să zic așa.

Nu un nea Ion care îți tunde iarba azi, o udă mâine și gata gazonul.

Și ceva îmi spune că România e plină doar de nea Ioni, nicidecum de profesioniști. Pentru că profesioniștii sunt scumpi și cluburile românești nici nu vor să se gândească la „risipe” de genul ăsta.

Pentru Euro 2020, pentru gazonul de pe Arena Națională a fost contractată de o firmă irlandeză specializată în întreținerea gazoanelor sportive. Ați văzut cum arată, până și astăzi, gazonul? E impecabil.

Și pe ăla s-a jucat la foc continuu din vară până acum. Nimeni nu s-a plâns că „s-a jucat prea mult”.

Și te uiți la „marele meci” CFR cu FCSB și vezi cum mingea nu poate să „curgă” fiindcă se proptește într-un lac la jumătatea drumului.

Starea gazoanelor de fotbal din țară sunt o altă imagine a fotbalului amator românesc. O imagine oglindă a stării sportului în România.

Unul lipsit de coloană vertebrală, de specialiști, de infrastructură, de bani, de bună voință, de orice.

Vom arunca, așadar, bani cu grămada pe schimbări de gazoane care țin maximum 6 luni și apoi sunt scoase.

Vom vedea, în continuare, polo la prima ploaie mai serioasă și fotbal pe plajă vara.

Rămânem pe maidan, doar că pretindem a fi mai spălați.

Gazoanele de fotbal din Romania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *