„Băgău” de Ioana Bradea

By | Carti

După un articol pe care l-am citit pe Scena9 cu puțin înainte să intrăm în starea de urgență. Așa am aflat de romanul Ioanei Bradea.

Băgău e cartea post-2000 care nu ajunge la urechile unui licențiat la Litere. Nici unui masterand. Că sunt ambele și iată că, la 16 ani de la apariție, citesc una din prozele manifest ale noii generații de scriitori de atunci.

ioana bradea bagau

N-am auzit în 5 ani de Litere la Universitatea București de cartea asta. Și am citit destul de mult pe lângă programă. Mfine.

Cum bine zice Iovănel, Bradea cu Schiop și Chiva au făcut acest triunghi al noii proze libertine, iar cu sprijinul Uniunii Scriitorilor de atunci a căpătat și amploare.

Nu mai are sens să explic ce a ajuns Uniunea Scriitorilor azi și mai ales Manolescu și ce diferențe ca de la cer la pământ sunt de atunci.

Mă voi rezuma doar la a spune asta: romanul Ioanei Bradea are un limbaj licențios pe care azi nimeni de la USR nu l-ar înghiți. Ar ajunge sac de gunoi pentru Romlit.

În schimb, în 2004 când a fost publicat, autoarea a primit chiar de la Manolescu premiul pentru debut de la USR. Deși pula, pizda etc sunt la fiecare trei – patru rânduri.

Asta ar putea fi o altă filă la dosarul „curiosul caz al literaturii române: trecut și prezent”.

Prin urmare, dacă tot am menționat dăți din trecut, să facem și clarificarea asta: Băgău e un roman apărut în 2004 la editura EST. Reeditat recent la Humanitas.

EST e aceeași editură de la care, dacă arunc un ochi în bibliotecă, găsesc multe romane de-ale lui Miller.

Miller, care e de departe scriitorul meu favorit alături de alți câțiva morți.

Și-acum, crima: am citit toată bibliografia lui Miller și nu mare mi-a fost mirarea să găsesc părți din el și-n scriitura Ioanei Bradea.

N-am fost dat pe spate nici de poeticitatea romanului, nici de limbajul licențios, nici de fluxul conștiinței și joaca atemporală.

Practic, am citit cartea asta ca și cum aș fi citit o revistă de mondenități. Dar una foarte bună și rebelă.

Să nu mă fac înțeles greșit: romanul Ioanei Bradea e unul foarte bun. Unul care ar instiga la revoltă interioară și azi. Numai că nu în mine.

Am trecut prin atâtea proze de genul ăsteia încât Băgău a rămas fără gloanțe.

Am savurat, totuși, pasajele licențioase, poveștile liniei erotice (o secvență din trecutul nostru prea puțin documentată), dar și non-conformismul scriiturii.

Narațiunea se desfășoară pe durata a șapte zile, sub forma unui jurnal, în care personajul – narator, Andreea, „pune pe masă” mai multe întâmplări din trecut și prezent.

Până la urmă, firul narativ e mai puțin important față de limbaj. Este un roman al limbajului, al oralității.

De la poetic la licențios, de la colocvial la pastișă, ca să nu mai spun de oralitate, care e din plin. Atât la linia telefonică unde Andreea vorbește cu tot felul de ciudați care o sună, dar și în birou alături de colegele ei.

Scenele cu Marius, fostul ei iubit, dar și cu fratele ei aduc un soi de momente retrăite ca printr-un vis.

E interesant că are o muzicalitate și un accent auditiv aparte. Auzim tot ce mișcă în romanul ăsta, inclusiv prin liniile de jazz de care se ajută naratorul.

Cu toate astea, cel mai mult m-a atras conversațiile întreținute de Andreea cu băieții ce sunau la linia erotică. Dar și scrisorile lor agramate.

E un deliciu să vezi câte tipuri de persoane pot exista pe lumea asta. Și asta, chiar dacă repet, dă o tentă unică lui Băgău, care are și-un nume foarte tare (aparent vine de la a băga, după cum aflăm dintr-o conversație din biroul liniei erotice).

Ador să întâlnesc scriitori care nu țin cont de reguli. Care se exprimă liber, prin al căror scris poți citi și imagina mai mult decât ce se vede pe foaie.

De asta spun că am văzut multe părți din Miller în Bradea. Pentru că are această libertate extremă de exprimare care îi aduce o autenticitate unică.

Și cred că pentru asta a fost și atât de lăudată la lansare. Deși ea nu e persoana care să stea în mijlocul evenimentelor literare.

Până la urmă, „sunt o doamnă, ce pula mea” este cel mai frumos debut de roman românesc din câte am citit.

Băgău, de Ioana Bradea (2020, editura Humanitas) se poate achiziționa din Cărturești, Libris sau Elefant.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *