Preoții și juriștii ar putea fi psihologi

By | Opinie

ALDE & PSD did it again, prieteni!

După ce au rezolvat economia, justiția, întreaga țară din 1990 încoace, acum s-au gândit să se orienteze către lucruri mai lumești.

Următorul lor proiect de lege susține că absolvenții de teologie, juriștii și medicii pot practica psihologia dacă urmează un master de specialitate.

Așadar, vă rog să facem loc următorilor psihologi: preoții, juriștii sau medicii. Ultimii, săracii, nu cred că-și doresc să facă 10 ani de școală ca să ajungă în final psiholog.

Adică, nu știu, mi se pare că nu de asta te apuci să faci medicină. E o miză mai mare acolo.

Cât despre absolvenții de teologie și juriștii, până și la juriști mi se pare că n-au de ce fix psihologia s-o practice. Deși să ne înțelegem: un cabinet de psihologie face bani frumoși în timpurile noastre.

(Ops, stați așa, e clar că excludem pasiunile, da? E clar că oricine are o pasiune pentru ceva, ar trebui să facă demersul necesar pentru a o practica, da?)

Așadar, rămân preoții. Mă rog, oamenii de la teologie.

N-am nimic personal cu ei, dar n-ai cum să nu râzi. Băieții ăștia, într-o simplă duminică ca ajutor de preot, fac și 1200 de lei neimpozitabili (bani de la creștini).

Poveste: anul doi spre trei de facultate, am stat în cămin cu niște studenți la teologie. Pe lângă că-l aveam pe Hristos și pe tavanul camerei, iar unul dintre ei dormea cu cădelnița la cap, băieții ăștia îl știau și pe Dracu, dar și pe Domnul.

Mai ales unul dintre ei. Jumătate trainer de fitness la o sală din București, jumătate ajutor de preot. Avea gura mare, știa să se laude, așa că nu rata nici un weekend fără să-mi arate câți bani a făcut în urma slujbei de duminică.

Băi prieteni, voi vă imaginați cât făcea preotul dacă ăsta micu’ venea și cu câte 10-12 milioane acasă? Mai o înmormântare, un parastas, o evanghelie, aprinde o lumânare, bate o toacă, ajută-mă cu un acatist și hop, ia uite ce-au sărit bănuții.

Nu tu contract de muncă, nu tu impozit, nu tu nimic. Living la vida loca!

Acum, înțeleg, fiecare după capacități, iar dacă sare banul cu atât mai bine. Asta e Românica, deși sunt oricând gata să dau cu semnătura pentru impozitarea bisericilor (au ăștia la bani de-i întorc cu lopata).

Ce mi se pare mai periculos e propovăduirea credinței creștin-ortodoxe printre oameni ca formă de practică psihologică.

Dacă noi ne luptăm acum cu educația sexuală în școli, am avut familia tradițională, tot ăștia au fost cu lingura și nu există covid, voi vă imaginați câți spălați pe creier pot produce în aceste cabinete ale lor?

Că să fim serioși, asta ar fi o formă de practică (legală, impozitabilă – ce ghinion), dar bănoasă la care mulți dintre ei s-ar aventura. Deși și aici există un contraargument puternic: de ce să facă asta așa, când o fac deja în propriile lăcașuri de cult fără să aibă vreun certificat.

Ce vreau să spun, de fapt, e că domnii de la ALDE și PSD mi se pare că nu fac nimic altceva prin legea asta decât să mai arunce un os la băieții buni.

După cum am zis la începutul articolului, singurii care ar putea profita în mod direct de asta (cu condiția unui master în psihologie) sunt cei de la teologie.

Medicina îți dă prea multe bătăi de cap încât să ajungi să practici într-un cabinet de psihologie, iar juristul poate face mai multe manevre pentru cariera sa din poziția în care se află.

Excludem pasionații, încă o dată, ca să priceapă toată lumea.

Așadar, cu cine rămânem?

E o discuție lungă asta. Ideal ar fi ca toată lumea să își dorească nespus să facă ceva și să meargă din prima către acel ceva, dar e greu și viața e imprevizibilă.

Într-o lume ideală, oricine e pasionat de un subiect / practică anume, se duce acolo pentru tot drumul. Nu pentru că are o scurtătură făcută din pix.

lege-psihologi-psd

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *