Pentru că omul a fost făcut să sufere

By | Opinie

omul fost facut sa sufere

M-am trezit transpirat. Pisică-mea zăcea în balcon cu cracii în sus. Aveam fața înmuiată și în timp ce priveam tavanul, m-am gândit cum dormitorului îi lipseau niște nudiști care să dea la piatră încinsă.

Așa sunt verile în București. Așa sunt verile în metropole. Și nu toți au AC-uri.

Afară, soarele stătea ascuns după niște nori care nu anunțau nimic.

M-am ridicat greoi din pat, m-am dus și mi-am făcut toaleta, am dat pisicii de mâncare, am băgat o pastilă pe gât și m-am așezat la cele 30 de minute de contemplare.

Cât timp am făcut toate astea, afară s-a pus de-o răpăială venită fix de nicăieri. Ploaie de vară, cu stropi mari și agresivă. După nici 10 minute, s-a oprit. Dacă ieșeai pe geam, vedeai aburul cum iese din pereți.

Cum părăsește asfaltul. Cum se ridică. M-am gândit din nou la nudiștii ăia care dau la piatră încinsă. Saună, mă. Așa, că nu-mi venea cuvântul.

Am închis geamurile, am dat drumul la AC și asta a fost.

Numai că „asta a fost” a devenit și mai insuportabil decât acum 5-4-3-2-1 ani.

Am deschis TV-ul. Cele 30 de minute de contemplare s-au dus dracu. Cine mai poate contempla ceva pe grătar? S-a deschis TV-ul pe știrile dimineții. N-avem nevoie de așa ceva, dar îmi iau ochii niște puhoaie de apă.

Niște pământ sfârtecat, niște mașini aruncate pe ici și colo, niște case dărâmate. Cică 180 de oameni au murit în cea mai mare inundație din ultimii ani. Zeci sunt dați dispăruți.

Imaginile vorbesc de la sine, nu trebuie să te gândești mult ca să-ți dai seama că în mizeria asta de umiditate și iad din beton armat norocul e la oha. Azi zici mersi, mâine te gândești dacă nu cumva deja te afli într-un punct nasol și bine desenat de mâna omului.

Și te întrebi, dar de ce a vrut omul să deseneze așa? De ce a vrut să pună clădirea în inima junglei? De ce a vrut să lipească orașul de ditamai râul? De ce n-a făcut nimic în toată evoluția asta?

Pentru că omul a fost făcut să sufere.

Pentru că omul a acceptat să încurgiteze 4 ani maimuțărelile unui magnat cu zero inteligență emoțională și politică.

Pentru că omul a acceptat tirania unui mitoman chel care a demonstrat ani la rândul că nu-i pasă de popor.

Pentru că omul a preferat să vadă teorii ale conspirației acolo unde știința a încercat să-și facă treaba.

Pentru că omul, în loc să conviețuiască, să-și adune puterile și să progreseze ca o mare comunitate, a preferat războiul și dezbinarea prin orice metodă și motiv.

Pentru că omul gândește în termeni religioși când ar trebui să acționeze și s-o facă acum. Lasă, că are grijă Domnul de noi. Și pe principiul eu te-am făcut, eu te omor, tot Dumnezeu dacă e să ne stirpească o va face pe „aia dreaptă”.

Pentru că avem niște magnați care țin discursuri din spațiu, în ciuda cinismului lor și a felului în care au încercat să fenteze reglementările climatice de-a lungul timpului.

Ca să nu mai spunem că se propulsează spre spațiu în niște puli blindate și hiper-toxice.

Mi-am pierdut încrederea în umanitate? Nu m-aș duce într-atât de departe încât să zic că da. Multe se pot schimba. Atât în bine, cât și în rău, dar nu pot să nu remarc felul în care stagnăm, ba chiar pare că ne prostim ca civilizație.

Când unele lucruri ar trebui să fie evidente, fix evidentul a ajuns să fie cel mai de neîncredere.

De aceea, lucrurile în prezent nu arată minunat. Și nu, nu e vorba de ce parte a paharului te poziționezi, fiindcă e suficient să te închizi într-o peșteră, să-ți spui „lasă bă, că eu îmi văd de ale mele și lumea poate să ardă în continuare” și asta să fie partea plină.

Când, de fapt, e doar o resemnare.

Lumea asta are și părți pline și părți goale, dar nu putem să le ignorăm pe cele goale. Nu putem să nu vedem că suntem într-o criză climatică, că trecem printr-una sanitară, ba chiar că ne paște oricând și una politică și economică.

Nu suntem infailibili, dar unele chestiuni le putem accepta și ne putem concentra atenția spre rezolvarea lor.

Am luat laptopul în brațe, și-am început să caut niște statistici despre criza climatică. Nu mi-a luat mult, astea se găsesc acum din două click-uri.

Graficul de mai sus, de pe Politico, reprezintă cantitățile de apă ce au inundat zonele din Europa de-a lungul ultimilor ani. După cum vedeți, România nu-i străină de astfel de evenimente.

De la an la an, iar aici nu cred că sunt singurul care a sesizat asta, alertele meteo de fenomene extreme s-a intensificat. E aproape ziua și alerta.

Care au fost, cu toate acestea, măsurile luate în ultimii ani? Atât pentru reducerea emisiilor de carbon, cât și pentru pregătirea mai bună pentru fenomene de genul ăsta, mai ales în zonele predispuse la așa ceva?

În ce fel s-au dus lupte cu educarea populației la nivel civic și climatic? Ce campanie de comunicare s-a făcut? Infrastructura cum s-a modificat?

Sunt întrebări care își găsesc prea puține răspunsuri, prea firave pentru anul în care ne aflăm și pentru câte știm deja. De ce?

Pentru că omul a fost făcut să sufere. Sau așa îi place lui să gândească.

Rămâne o întrebare de la un om de știință în articolul ăla de la Politico: „Câte decese vom accepta?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *