(Rant) De ce suntem atât de proști

By | Opinie

Unknown animal by Jean-Baptiste Oudry

Trebuie s-o discutăm pe bune, nu ne mai dăm ocol după gard că n-are sens.

Stăteam ieri și mă uitam, nene, pe autobaza, grupul vieții unde se adună toate miracolele României, pentru ca tot internetul să se delecteze.

Și râd, bineînțeles că râd, doar că în același timp mă simt prost și mă întreb: cum dracu am ajuns aici, nene?

Păi hai s-o luăm pe rând.

Istoric și politic

Am trăit 42 de ani în întuneric. Timp în care mai mulți nenorociți își făceau viața, se scăldau în vile aurite, dădeau cu gura pe la securitate etc.

42 de ani de frică, teroare, foamete, rație, nema educație.

Din anii ăștia n-au putut răsări decât niște oameni simpli, părinții și bunicii noștri, iar între noi și ei – o prăpastie.

Trebuie să-i admirăm pentru felul cum au rezistat acelor ani și pentru obiectele istorice păstrate în casă de pe vremea defunctului. Dar în același timp sunt multe pe care trebuie să le explicăm despre prezentul acesta care se schimbă constant.

Între felul cum au crescut ei și cum am crescut noi e o diferență uriașă. Ei înțeleg cel mai bine frica și pe cei care le vorbesc pe limba lor.

Revenind la istorie…

În ăștia 42 de ani, s-au adunat și au ciugulit ca ciorile marginile gropii de gunoi, niște personalități cu adevărat importante statului acestuia.

Aceste personalități formează gloata politică de astăzi. Mulți sunt ex-PCR, au învățat de la tăticul cum stă treaba cu foametea, corupția, furtul, rația și nema educația.

A venit pe urmă o „revoluție” în care au murit oameni, în care s-au încălcat drepturi peste drepturi. Apoi au venit minerii lui Iliescu, alte drepturi încălcate, apoi fiindcă și-au dat seama că au căcat steagul, iar românul oricum habar n-avea pe unde s-o apuce fără marele conducător, s-a mers pe mâna sigură a PSD-ului de azi.

S-au îngropat toate la dosar, cât mai adânc, pentru ca abia recent să iasă la suprafață puțin câte puțin. Când deja totul a fost ba dat uitării, ba ignorat, ba în lipsa vinovaților care și-au urmat mizeriile în mormânt.

Să mergeți măcar o dată în viața voastră la CNSAS să studiați un dosar de securitate. Să vedeți felul în care era scris, ce limbă română pocită foloseau românii noștri. Habar n-aveau unde vine virgula și unde diacritica. Dar pline de venin toate notele informative.

Români crescuți cu ură și cu „nu e treaba mea”. Românul „pionier” care a învățat pe brânci niște materii uitate, care în comparație cu occidentul nici nu se apropiau de concepte.

Să citiți jurnalul lui Alice Voinescu, să vedeți diferențe între interbelic și post-belic. Să citiți despre cum românașii stăteau în genunchi și mulțumeau rușilor care intrau cu tancurile prin Colentina. Deși toți intelectualii spuneau NU, spuneau să fugim pentru libertatea noastră.

Istoria s-a continuat, am pătruns în democrație, s-a furat pe rupte în 1990, după liberalizare, s-au făcut burțile pline, s-au dat legi după cum s-a vrut, iar în tot acest timp două lumi s-au născut și au crescut separate.

Două bule

Și acu vine buba: România are nevoie de educație, numai că oamenii educați preferă să zacă într-o bulă restrânsă, departe de realitate.

Și asta doare când o spun, dar o spun numai după ce m-am perindat pe lângă ei. Am făcut Litere, am văzut la față mulți oameni de cultură, dar nici unul nu mi-a dat impresia că e cu adevărat montat în ceea ce se întâmplă azi.

Toți visează jocuri cu mărgele de sticlă, dar când vine vorba la pus osul, nimic. Ego-ul lor este uriaș și nimic nu-l întrece. La proteste câțiva au ieșit să facă gură, dar deja sunt prea puțini și nimeni nu-i mai bagă în seamă.

Când s-a putut forța educația, a intervenit politica. Iar politica a ținut educația sub nivelul mării încă de atunci, de când s-a spart furunculul numit comunism.

Unde suntem acum? În 2018, 44% din elevi erau analfabeți funcționali.

Mai departe, 16,4% e procentul abandonului școlar timpuriu (media UE e la 10,6%); ponderea absolvenților de studii superioare e de 24,6% (media UE e la 40,7%). SURSA

Altfel, când vine vorba de spații culturale stăm execrabil.

Voi vă dați seama că abia acum se pun bazele unui muzeu al comunismului? După 31 de ani? Nu vă sună aiurea?

Așa că s-au creat două lumi: una a celor educați, care au urmat pe bune niște facultăți de profil înalt, cu tot cu specializările post-universitare și o alta a celor cu 8 clase.

Sunt două lumi, nu vă faceți griji, că cei care au trecut prin generația fabricilor de diplome au ajuns acum în politică sau fac afaceri dubioase care prejudiciază statul. Așa că nu-i punem în calculul celor ce au cu adevărat studii înalte.

Aici, bineînțeles intră mai mulți factori: financiari, gene, loc etc.

Mă rezum doar la educație: vă spun, din momentul în care intri în lumea asta a hiper-educaților, când scoți capul puțin îți miroase a căcat. Și spun asta fiindcă am pățit. Fiindcă ești, oarecum, format să-ți deschizi mintea, dar paradoxal să închizi ochii când nu-ți place și nu te privește.

Și crede-mă, ajunge să nu-ți placă și să nu te privească cam des.

Nu sunt puțini cei care se luptă la început, care vor o rupere de sistem, care se fac profesori în speranța că pot da ceva mai departe. Pe urmă îi lovește sistemul și îi găsim cuminți pe la o școală cu un număr din trei cifre prin vreun cartier bucureștean.

Nu sunt puțini nici artiștii care duc o luptă cu statul, dar rămân ai nimănui. Poate unii dintre cei mai aprigi disidenți ai comunismului, Paul Goma, n-are nici măcar o carte dintre cele publicate să le studiezi în liceu sau universitate (nici măcar la Litere, unde trebuie să mergi la un curs specializat pe comunism taman la masterat ca să dai de el).

Inclusiv ce spune Eftimie aici, via Zoso, e dureros, dar adevărat.

Ce s-a petrecut cultural-wise în perioada asta, la noi? Ia priviți aici. E de la francezi. Nici vestul nu-i grozav, dar e încă foarte departe. Și trebuie să privim asta realist.

Avem două lumi, iar una riscă să rămână mică și irelevantă, dacă nu face eforturi de a se deschide către cealaltă. În numele educației.

De a întoarce căruța asta cu proști care s-a revărsat peste pozițiile cheie ale acestui stat. De a opri regresul.

Cred că asta ar trebui să fie obligația numărul unu al unui om cu studii superioare care vrea să se implice și înțelege mecanismul. Indiferent de specializare.

Sistemul educațional defect și o instituție bisericească perfidă

Sistemul educațional românesc este șubred și rămas în urmă. Acesta trebuie reformat și mai ales trebuie să le ofere acelora care nu au bani de școală o posibilitate de acces la învățământ. Tuturor.

Suntem în 2020 și încă se mai cer bani pentru fondul clasei. Iar în unele contexte banii ăia se duc în buzunare, nu în clasă.

Până și felul în care se formează profesorii este complet greșit la noi. Noțiunile importante sunt lăsate la urmă. Nu e de mirare ce rezultate vedem la titularizare. Aici trebuie să ne implicăm toți, mai ales prin vot.

Ca să ne înțelegem, istoria recentă băgată sub preș, banii care au mers la baroni via o clasă politică coruptă (așadar, financiar și politic), religia și bulele ce s-au separat definitiv acum ceva timp sunt cauzele principale.

Iar astăzi ne urcăm pe stâlpii de iluminat public pentru a da jos antenele 5G plantate de Gates ca să ne conducă alături de oculta mondială.

Petreanu pune această problemă și pe seama tehnologiei, dar n-o învinovățește, ci o găsește un motiv pentru care ne-am fi prostit mai rău.

Eu văd tehnologia doar ca o portavoce prin care prostia a devenit mai sonoră, mai aproape de noi. Având în vedere lipsa educației, normal că n-o să vină tehnologia să ne salveze, tot de nivelul nostru o vom aduce și tot așa o vom folosi.

Cât timp ne-a luat să plătim contactless cu cardurile? Mai țineți minte conspirația cu 666 pe carduri?

Și aici vreau să ajung și la punctul cu religia. Nu spune nimeni să nu crezi în ceva, să nu te rogi. Până la urma, asta-i nația, printre cele mai religioase din lume, nu le va lua nimeni asta.

Ce nu vede credicionsul orb cu frică de Dumnezeu este prostia și înapoierea lăcașurilor de cult, alături de reprezentanții ei. Ideile lor se propagă foarte repede în numele lui Dumnezeu, iar asta mi se pare cea mai periculoasă armă politică într-un stat religios.

Nu vă mai trec prin toate teoriile susținute de ei, n-are sens, le știți. Poate vreți să urmăriți acest interviu sau să citiți cartea asta.

Dar hai să sfârșim într-o notă pozitivă.

Puneți mâna pe carte, orice carte. Plecați de la Winnetou, mergeți către cărțile de istorie, către jurnale, călătoriți cu Jules Verne, învățați niște filozofie germană, luați colecția aia de la Humanitas cu 12 cărți despre lumea în care trăim, citiți și în alte limbi decât în română.

Vă va ajuta enorm în a dezvolta o gândire critică!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *