Reglementarea industriei de influencing e o glumă

By | #SocialMedia

Reglementarea industriei de influencing

De când cu scandalul Plush Bio, despre care a scris Zoso, iar Mariciu a luat o poziție pentru care are tot respectul meu, s-a pus în temă o discuție cel puțin interesantă: reglementarea industriei de influencing.

Adicătelea, mai pe românește, ceea ce promovează influencerii să respecte niște filtre de etică (mă gândesc) care să nu dăuneze industriei de advertising în general.

În această discuție, s-au lansat câteva ipoteze:

  1. Influencerii să se autoreglementeze (asta ar fi gluma)
  2. Această reglementare să vină din partea brandurilor & agențiilor
  3. Reglementările să sosească de la o autoritate (nu mi-aș dori)

Ce cred eu?

Am fost și sunt de partea ambelor tabere. Până să iau o pauză de blogging, am fost influencer, dar am și lucrat în agenții.

Așadar pot vorbi din ambele perspective.

Influencerii nu se vor autoreglementa niciodată

Așa ceva să ne iasă din cap. Nu există oameni cu capul pe umeri, cel puțin nu în industria asta.

Când campaniile au cap de afiș pe Dorian Popa sau Selly (care, nu mă înțelegeți greșit, e un tânăr care a realizat mult mai multe decât mine pe când aveam vârsta lui, dar și-a pierdut cursul de mult), nu vom reuși.

De ce? Banii sunt puterea. „Banii e viața”.

Zice super bine Alex aici, dacă vine cineva și-ți pune 5000 de euro pe masă să le promovezi produsul defect, ce faci?

Ai rate, dacă nu ai, poate vrei să-ți faci pentru un trai mai bun, banii ăia nu sunt de ici de colo.

Nu mai e ca pe vremuri, când veneau niște dubioși să-ți dea 100 de euro dacă scriai un articol despre cazinoul lor online. E altă ligă asta, cu mulți bani la mijloc.

Pot să bag mâna în foc că 90% (dacă nu cumva și mai mult) dintre influenceri promovează produse pe care nu le folosesc în proporție mult mai mare față de cele pe care le îndrăgesc cu adevărat.

Așadar, scoatem autoreglementarea din calcul.

Ce pot face ei am scris aici.

Atunci cine poate reglementa?

Un mix periculos.

Și vă spun de ce e periculos: se pot pierde job-uri. Oamenii nu vor să riște.

Mixul ideal ar fi așa: departamentul de marcomm și agenția = love.

Ce vreau să spun că e oamenii din cele două locuri trebuie să lucreze împreună pentru a atinge obiectivele.

Asta înseamnă inclusiv propunerea și stabilirea unor influenceri.

CUM SE POATE FACE ASTA?

Research. Studiezi istoricul respectivului influencer, afinități, content, cifre, imagine.

Research. Research. Research.

Oamenii de la marcomm când vor o campanie, ar trebui să lucreze îndeaproape cu agenția pe obiective. Agenția să vină cu oamenii potriviți, oamenii potriviți să fie și ăia verificați din punct de vedere relevanță – cifre.

Dacă totul se pupă, voilla! Avem campanie.

Într-o lume ideală, cifrele din excel ar trebui să fie gunoiul de la ușă. Dar, din păcate, totul se învârte în jurul lor.

Într-o lume ideală, promovarea acelorași oameni campanie de campanie (diferite) nu ar trebui să se întâmple.

Oamenii care lucrează la client le e frică să-și asume o ieșire din schema asta, iar același lucru se întâmplă și în agenții.

De asemenea, nu vă mai spun că un influencer ar trebui să interacționeze cu brandul favorit și dincolo de campanii. Nu numai când e plătit s-o facă.

Sigur că tot acest val de semne de exclamare vor trece în unele zone observate, iar în altele se va arăta cu degetul către instigatori (se știu ei).

Ah și ar mai fi ceva: multe departamente de PR s-au activat dupa articolul din Libertatea, nicidecum din activitatea lui Mariciu sau Zoso, deoarece departamentele de PR nu prea mai urmăresc bloggeri. Și asta e dureros.

Întrebare: ce te faci dacă influencerul-problemă chiar livrează?

Și asta e o discuție serioasă. Ce faci când Dorian Popa chiar îți livrează pe o campanie?

Și să vă spun câteva experiențe proprii: Alina Ceușan, Gina Pistol sau Ana Morodan sunt niște profesioniste deosebite.

Am avut de muncă cu toate trei în campanii, iar niciuna dintre ele nu a dezamăgit. Au livrat ce aveau de livrat, pe timpul pregătirii campaniei s-au dedicat 100%, iar din punct de vedere rezultate n-are sens să mai discut.

Au fost oameni înainte de toate.

Nu vreau să le iau apărarea pentru anumite derapaje pe care le fac prin online, dar vreau doar să atrag atenția că uneori poate mai scapă și câte un hate gratuit. Și nu e cazul.

Sigur că trebuie să atragem atenția atunci când se pierde controlul mașinii, iar ce face, de regulă, Vali e de tot respectul, doar că hai să ne rezumăm la momentele alea pe bune. Când chiar e nevoie de lătrat, cum ar fi acum.

Și pentru asta, prieteni, acești influenceri vor continua să apară în campanii. Vor livra în continuare conținut slab, dar pe gustul publicului lor.

La fel ca în alte momente când s-a pus această problemă, va trece și acest val și o să-i vedem din nou pe „favoriții” noștri la treabă.

Până când brandurile nu se vor așeza la masă cu agențiile și vor discuta, face to face, problema asta cu campania în față, DE FIECARE DATĂ, nu vom ajunge nicăieri.

One Response to " Reglementarea industriei de influencing e o glumă "

  1. […] faza cu reglementarea industriei de influencing, avem acum un nou scandal. Dar nu despre asta vreau să discut, ci mai degrabă despre ce ar putea […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *