România suferă de complexul meciurilor cu miză

By | Opinie

Încep să cred că-i tot mai mult vorba despre asta. Sau, în fine, și asta.

Dincolo de discuțiile de care nu mai scăpăm pe internet: de la investiții și până la mafia care s-a instalat în fotbalul românesc (de altfel adevărate și încă acolo precum niște căpușe), m-aș aventura și puțin dincolo de aceste baraje.

România nu mai poate duce meciuri cu miză de ceva timp.

Am observat asta și cu Suedia, când am jucat acasă și cu public, dar și acum cu Islanda. Îmi mai aduc aminte de meciul cu Olanda, de la EURO 2008, dacă nu mă înșel, când s-au rugat ăia de noi s-o băgăm în poartă, dar n-am fost capabili.

romania

Este o discrepanță uriașă între ce a arătat România cu Irlanda de Nord (da, da) și Austria, față de meciul ăsta cu Islanda.

La fel și în grupa de calificare pentru acest EURO. N-am jucat execrabil, am fost mai degrabă o nebuloasă.

Eram acea echipă cu care orice se poate întâmpla. Am pierdut acasă cu Spania 1-2 după un meci nu foarte rău.

În Austria, recent, am prestat cel mai bun fotbal pe care l-am putut vedea la echipa noastră națională după foarte mult timp.

Nici măcar nu mai țin minte de când.

Joc de posesie, minge la firul ierbii, combinații, un joc de atac care inevitabil a adus și goluri, iar pe lângă asta am mai făcut și defensiva să pară una nemaipomenită.

Numai că atunci când vine vorba meciurilor cu miză, pare că picăm într-o transă.

E ca-n reclama aia amărâtă cu Snickers: nu ești tu când ți-e foame.

Așa și România la meciurile cu miză: nu sunteți voi atunci când e ceva pe masă.

Cred că Rădoi are foarte mult de muncă la psihicul băieților. Și mai cred că-i un complex perfect românesc format în ultimul deceniu: presiunea mediatică pe orice are o miză uriașă.

Noi știm să ne facem singuri viața grea, asta vreau să spun. Nu prea le avem noi cu abordarea relaxată, privitul în perspectivă, analizatul în avans.

Noi suntem cu frica, cu presiunea, cu vai ce se va vorbi pe urmă.

Și asta mi-a fost impresia și aseară. România s-a întors în timp la nivel de joc cu 5 ani.

Adică nimic. Multe pase eronate, multe angajări în ofensivă către nimeni, prea mult ținut de minge în momente când nu trebuia.

Și aici laud tactica Islandei, una perfectă. Au stat băieții ăia mai țepeni ca neamurile din care se trag. Au sufocat jocul naționalei noastre încă din faza incipientă de construcție.

Nici Rădoi nu s-a dovedit foarte inspirat tactic la acest meci, dar schimbările de la pauză parcă au arătat altceva.

Trebuia să primim un al doilea penalty? Eu zic că puteam avea și 3 dacă era un meci de Liga I. Dar nu e, prieteni, iar asta spune multe.

Urmează două meciuri dificile cu Norvegia călărețului ăluia blond și Austria acasă. Iar la cum stau băieții cu psihicul, va fi cu adevărat greu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *