The Queen’s Gambit. Un pariu Netflix

By | Cinema

The-Queens-Gambit

Atenție, mai jos vor fi două-trei spoilere. Dacă nu ai urmărit serialul încă, îți pot spune de pe acum că ți-l recomand. Și eventual te poți întoarce să-mi citești opinia după.

Aș vrea să-mi aduc aminte cu mai multă precizie când a fost prima dată când am jucat șah.

Știu doar că eram în Moldova, undeva într-un sat de pe lângă Suceava. Eram într-o excursie de vară cu bunica la niște prieteni de familie, iar acolo, un ins mai în vârstă și nepotul său mi-au dat să rumeg tabla de șah.

Atunci am învățat să joc șah, dar eram atât de mic. Aveam 8 ani? 9? În orice caz, atunci am învățat să joc și tot atunci am și uitat.

Au trecut anii și șahul a redevenit o enigmă pentru mine.

Când am căutat puțin să aflu mai multe chestii despre ce urmează să vorbesc, am văzut că orice mutare în jocurile prezentate în serial au fost reale. Pe bune. Nu miștocării.

Și asta mi s-a părut fain. Plus că a fost consultat fostul campion mondial la șah, Gari Kasparov.

Revenind la subiect, am urmărit The Queen’s Gambit pe Netflix și pot spune că nu mi-a părut rău deloc.

Chiar dacă pe alocuri a fost extrem de previzibil, serialul n-a dezamăgit nici la nivel de cromatică, estetică, fashion, redare a lumii, joc actoricesc sau scenariu.

De ceva timp am această obișnuință să-mi adaug ce chestii sunt pe vine de la Netflix în aplicația de mobil. Din nu știu ce motiv, însă, nu se coordonează și cu aplicația de TV and this sucks.

Ce voiam să zic e că de când am văzut trailerul în aplicație, mi-a atras atenția și mi s-a părut interesant. (Set reminder)

Povestea ne prezintă viața lui Beth Harmon jucată de Anya Taylor-Joy, o actriță cu care abia acum fac cunoștință și care m-a dat pe spate. Ok? She really did.

Mă rog, un rol imens l-a jucat aici și stilul ei de a potretiza personajul, felul de a se îmbrăca, de a vorbi, pricepeți voi.

Beth, rămasă orfană de mică, se dovește a fi un star al șahului odată ce pricepe ițele jocului în beciul orfelinatului acolo unde Mr. Shaibel, jucat de Bill Camp îi explică ce și cum.

Numai că Beth are și niște minusuri. Evident, ca orice mare star, geniu, om răsărit. Și asta, recunosc, nu mi-a plăcut. Deloc.

Perpetuarea acestui clișeu prin care dacă ești special, trebuie să ai și un demon prin tine care te seacă mi se pare că și-a pierdut mult din efect.

Și nici nu mai reprezintă o mare plăcere să vezi asta. Înțeleg și că în cartea lui Walter Tevis, din care s-a inspirat serialul, e la fel.

Mă rog, e doar un comentariu, nu înseamnă că trebuie neapărat să fie așa. Dar cumva am ajuns să romantizăm la maximum orice adicție, orice downside al unui om briliant doar ca să ce?

În fine, viața lui Beth e destul de zbuciumată și consumul de substanțe și alcool e mai bine prezentat decât părinții ei, care nu sunt altceva decât niște amintiri fade, ca printr-un vis.

Cu toate astea, sugestia de traumă e acolo, iar prin adicții e reprezentată. Mai ales că redevine orfană la scurt timp după ce viața ei pare s-o ia pe un făgaș foarte bun.

Și aici vreau să remarc personajul Mariellei Heller, Alma Wheatley. E un rol de mamă vitregă interesant și spun interesant deoarece deși se implică în viața lui Beth, nu pricepi mereu de ce parte e.

De asemenea, mi s-a părut că se putea lucra mai mult la el. Sunt multe enigme legate de Alma, dar și în relația Alma – Beth. Ea învață să devină mamă, dar consumul de alcool e ceea ce-i dă apă la moară lui Beth mai târziu.

Mi-a plăcut mult și de personajul Benny Watts, foarte aparte în costumație și apariții. Cum ar veni, not your typical nerd.

Ca să nu mă mai lungesc, mi-a plăcut aproape tot. Mai puțin ce am menționat mai sus. Au fost 7 episoade ce au reprezentat un timp foarte plăcut petrecut.

Și cred, totuși, că se puteau duce spre 10 episoade. Scenariul putea fi aprofundat un pic.

De ce zic, totuși, că e un pariu?

Ideea de șah și un serial cu șah n-a mai apărut recent pe piața de consum. Șahul nu-i pentru toată lumea, we all know that. Asta ar putea fi un impediment.

Mai ales că serialul abundă de acest joc. Adică n-o să auzi altceva în afară de șah, discurs propriu șahului, nume de mutări, tactici și altele asemenea.

I-am zis și Andreei treaba asta, dar răspunsul ei mi s-a părut super bun: „asta-i tot ce i-a mai rămas (n.r. – lui Beth), doar ce-o să facă, oricum și azi dacă stai să te gândești, un om de genul ei numai asta face. asta e viața lui…”

Și într-adevăr, dacă vrei succes faci numai asta ca să ajungi pe cele mai înalte culmi. Gândiți-vă la un sportiv în sala de antrenament.

Plus că e o hipermetaforă la viața ei.

Gata, atât. A fost bun. Recomand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *