The streaming frenzy

By | #SocialMedia

twitch-streaming

Îmi place și n-am să vă mint.

Toată nebunia asta cu streamingul care a început să prindă la noi; toate vocile bătrâne care nu-l înțeleg; tot tineretul care se adună cu miile la Faiăr, Elmurorosa sau Zlăvog; brand managerii și advertisingul care s-ar bagă, dar parcă „nu-i acum momentul” etc.

Pentru mine e un excitement mai mare în jurul mișcării ăsteia decât a fost vreodată despre crypto. Și chiar nu suport crypto, deși mi-am dedicat destul timp să-l studiez. Să văd ce-i aia un blockchain, un DAO, un NFT etc.

Îmi place că într-un final a prins și la noi. Și n-avea cum să nu prindă, mai ales la noi ăștia mai mileniali și-am să vă zic o teorie. Care poate fi de căcat, poate nu, voi decideți.

Pe vremea când eram noi mai mici, așa, iar RDS nu exista și infrastructura de net se făcea pe cartiere prin mici întreprinzători (exprimarea anului 2020, 2021, 2022 și de aici înainte), aveam internet cafe-uri.

Mergeam la internet cafe-uri, iar cu 50 de bani azi, 1 leu stăteam câte juma de oră, oră sau și mai mult.

Dacă-l prindeai pe administrator în toane bune și te vedea copchil rupt în cur, te lăsa de la el putere o juma de oră acolo să bagi un CS cinstit cu băieții.

Dar în toată mișcarea asta de internet cafe, de regulă nu apucai să prinzi vreun calculator liber mereu. Așa că faceai back seating (more or less).

Brusc, dacă prindeți încotro merg, ai Twitch acasă, doar că în anul 2000 într-o încăpere de 70-80mp2, care pute a țigări și cafea și multă transpirație.

Sunt zeci de „streameri” în jurul tău care bagă CS 1.6, Railroad Tycoon, House of the Dead, Cossacks și mai știu io ce.

Și tu, fiindcă n-ai prins loc, stai și belești ochii la ce se joacă X sau Y, iar în funcție de joc, de stil de joc, de acel excitement de moment rămâi acolo. Dacă prinzi vreun scaun liber, îl și tragi lângă să-i sufli în ceafă.

Fast forward în 2022, 22 de ani mai târziu, a bubuit streamingul pe bune în România și nu pot fi mai fericit de atât.

De la gaming, mixing music, performance art la just chatting, la reacting și așa mai departe. Sigur, îți trebuie multe ca să faci asta și să întreții o comunitate de sute de oameni live pe canal: de la aparatură (decentă) până la charismă, content plănuit bine și pus la punct, precum și multe momente de engagement.

Și n-am să vă mint nici dacă vă zic că mă bate gândul grav de vreo câteva luni încoace să pun pe picioare un sistem de streaming. Tocmai pentru că simt, tot mai acut, că-i o formă de conținut care mi se potrivește tot mai tare, e actual și are capacitatea de a crea o interacțiune specială.

Din alte puncte de vedere, gen advertising, dacă specificitatea brandului o permite, nu poți să ignori industria asta. Și părerea mea e că, ușurel (mi se pare că a atins un mic platou atm) o să crească tot mai frumos.

Însă aici depinde și de platforme, dar și de exponenții lor principali, care își cresc comunitățile cu un mare boost din partea bucăților declinate în clipuri de YouTube.

Dar hey, nothing wrong with that.

So, streaming… yay or nay?

Leave a Reply

Your email address will not be published.