Ultima despre coronavirus: rămâi optimist

By | Opinie

Că, până la urmă, de căcat tot rămâne contextul exterior. Nu știm nimic despre virus, nu știm nimic despre ce se va întâmpla pe termen lung.

Nu știm nimic despre cum vor arăta viețile noastre după ce ieșim din tot rahatul ăsta. Absolut nimic.

Nu știm cum va fi afectat, pe bune, bugetul țării. Cum vor suferi întreprinderile cu un sistem nesănătos, nu știm nici măcar la nivel de buget educațional (cel privat) cum și în ce fel se vor menține prin toată nebunia asta.

Nu știm dacă vom mai merge vreodată la birou sau dacă vom lucra permanent de acasă.

Nu știm dacă și după ce scăpăm, vom renunța la dezinfectant după noi (ar fi bine să nu).

Nu știm, nene. Și asta-i important să recunoaștem și să ne asumăm.

Ce e clar e că trebuie să fim deștepți în legătură cu subiectul. Să ne informăm strict de acolo de unde contează. Și din cel puțin trei surse.

Să încercăm să găsim mai multe detalii despre toate datele alea care ne invadează pe internet și la televizor.

Și, mai ales, să rămânem optimiști. Fiindcă e groasă, izolații mei.

Citeam articolul ăsta din New York Times despre viața de post-pandemie și m-am ciupit la final numai ca să-mi dai seama dacă tocmai am pătruns cu totul într-un coșmar.

Dar realitatea cam pe acolo se învârte. Dacă e să urmărim avansul tehnologic și științific, dar mai ales generațional, un vaccin ar sosi undeva prin 2021 (best case scenario), 2022 (worst case) cu o eradicare completă în 2023.

Sunt niște ani aici, prieteni. Nu trebuie să ne mințim. Sunt niște ani în care nimic nu va mai arăta la fel.

Vom fi într-un continuu vals între izolare și măsuri mai lejere. Niciodată complet liberi să facem ce vrea pixul nostru (suntem, în teorie, dar dacă ai un minim de respect pentru tine și cei dragi ție, îți dai seama că nu-i chiar așa..).

Mereu cu mască pe față în spațiile publice, interior, dar și exterior unde se cere. Cu dezinfectant după noi. Cu dezinfectat obiecte, cu păstrat distanța, cu muzică ambientală etc.

Și the worst is yet to come, adică toamna. Adică sezonul gripal, ăla când mai toți cei cu sistemul imunitar slăbit sunt loviți de gripa sezonieră.

Și atunci să te ții. Atunci o să fie nasolică cu suprasolicitarea sistemului medical. Atunci o să te întrebi, dacă din nefericire iei gripa, dacă e coronavirus sau doar o răceală.

Să vezi valuri de anxietate.

În extrema cealaltă, Mitică va fi la fel de relaxat. Poate, din ghinion și neștiință, oleacă mai reduși ca număr (că între timp, vedeți bine, depășim recorduri la numărul de cazuri noi).

Nu cred că mai are sens să ne enervăm. Ci doar să avem grijă de noi. Cât se poate mult. Mai devreme sau mai târziu, virusul ăsta va lovi și în apropiați (dacă nu a făcut-o, în cazul unor dintre voi, deja).

Și atunci morcov și mai gros.

Important e să respectăm toate regulile impuse de nebunii ăia de la conducere. Să fim foarte informați și cel mai important…

Dacă vrei să citești tot ce am scris pe acest subiect, găsești aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *