Un moment pentru Kaufman

By | Cinema

im-thinking-of-ending-things

Pentru că Charlie Kaufman e un scriitor, un cititor, mai nou regizor, scenarist – toate deodată. Și e foarte bun.

E un om extrem de apreciat la Hollywood. Mi-aduc aminte când am văzut Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Sau Being John Malkovich.

Ce filme, omule. Ce filme. Te obosesc, te răsucesc pe toate părțile, te întrebi și iar te întrebi, iar primele dăți tot sfârșești pe vreun site sau video de YouTube care-ți explică ce naiba a vrut omul ăsta să facă.

Și când aduni toate clipurile pământului ăstuia și-ți dai seama ce a vrut omul ăsta să facă, iar tu te pierzi în filmografia lui, îi prinzi șpilul, îți dai seama că există un pattern.

Kaufman e un suflet nenorocit. Iar asemenea sufletelor nenorocite, e obligat să dea lumii ăsteia hrană. El e un suflet-mamă.

El hrănește multe alte suflete nenorocite, ca el, dar care nu au avut puterea să ajungă în poziția lui. E reprezentant și în același timp „provider”. El oferă bucăți de genul filmelor ăstora care ne îmbie. Care ne provoacă. Care ne nenorocesc.

Și bineînțeles, Kaufman, suflet nenorocit, că ți-am văzut ultima nebunie, – im thinking of ending things. Și inițial am plecat pe niște piste, pe urmă m-am interesat mai mult. Stai. E vorba de o carte. E scrisă Iain Reid.

iain reid i am thinking of ending things

Normal. Kaufman citește pe rupte. Citește o groază de nebunii. De la clasicii ruși, până la prezentul american șerpuitor.

Și urmărești i’m thinking of ending things și îți dai seama din început că nu vrea să depășească cartea. Ci vrea să te provoace s-o citești. Vrea mereu ceva în plus de la tine.

Încă din incipit ești băgat în boală. Normal. Avem nevoie de un început puternic. Ăsta nu e un film de acțiune, ci e unul al minții. Al zbaterii. Bineînțeles, al sfârșitului.

Ne vom sfârși când vom începe. Așa că vom începe exact cum se numește și filmul, iar de aici ne vom învârti împreună, vom dansa prin viață ca și cum ne-am bucura din nou de ea.

Dar nu e o bucurie cu adevărat, nu-i așa?

Sunt 4 actori, hai 5 cu totul, în acest film. Ai nevoie de mai mulți? Ai. Dar sunt pasageri. În final, în viață, nu rămânem în cap decât cu o mână de oameni. Cu cei care contează cu adevărat sau au contat la un moment dat.

Hai, două mâini de oameni.

Asta e. E crud. Vrem să știm asta? Trebuie să știm asta. Jesse Plemons îl joacă pe Jake. Jessie Buckley pe Lucy. Lucy? Nici nu știm exact. Toni Colette (a rupt în Unbelievable) e mama lui Jake, iar David Thewlis – tatăl.

Și de aici, facem un ultim drum. Căci i’m thinking of endings things e exact cum scrie în titlul: mă gândesc, implicit e un lanț de conexiuni neuronale care intră în funcțiune pentru a recrea stări, imagini, momente, neliniști, fericiri și răsuciri ale timpului, pentru că în final toate sunt ending.

Sunt pe terminate. E despre durere, e despre „reconfigurarea traseului”, de ar exista această posibilitate. E despre iubiri pierdute. Despre șanse neîmplinite. Despre depresie. Despre nebunie. Despre singurătate. Despre familie. Despre părinți.

Totul e ca-ntr-un vis. E și normal. Mintea lucrează. Jake își imaginează. Își imaginează continuu. Mănâncă. Se duce. Face curat la acel liceu. Mintea lui lucrează mereu. Până când realitatea se izbește de imaginație.

În final, tot acest drum se învârte în jurul unui singur subiect dureros: moartea.

Putem vorbi o mie de ani despre ce face Kaufman în filmul ăsta. Despre simboluri. Despre contorsionarea timpului.

Nu degeaba filmele lui primesc apelativul de „Kaufman-esque”. Pentru că are ceva din absurdul, nebunia și flacăra narativă a lui Kafka.

Părerea e că ar trebui și mai multe lume să-l descopere pe Kaufman. Să descopere filmele de genul ăstuia. Atât de provocatoare. Care te lasă gol pe dinăuntru și-ți mai dă și-o temă pentru acasă.

Și am să-l apreciez mereu pe omul ăsta pentru dedicarea pe care o acordă cărților, scrisului și atenției la detalii. E un suflet nenorocit.

În final, o să zic așa: Kaufman a făcut un film grozav. Și nu numai că a făcut un film grozav, dar a pus în lumină cartea și zic așa: o să citesc cartea, Charlie. O s-o cumpăr și o s-o citesc. Și apoi o să văd filmul din nou.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *