O carte-teorie a vieții. „What are you going through” de Sigrid Nunez

By | Carti

sigrid nunez what are you going through

Cu acest titlul mai sparg un record pe acest blog care sparge numai recorduri. Cred că într-un registru al traficului din online, acest blog înregistrează cu succes o consecvență zdrobitoare: cei 50 care trec lunar pe aici vreau doar să vă spun că aveți toată simpatia mea.

Dar nu despre acest blog e vorba, nici despre recorduri, ci despre o carte cu o poveste destul de întunecată. Nu mi-am imaginat nicicând că voi parcurge într-un timp atât de îndelungat o carte scrisă de Sigrid Nunez.

Sigrid Nunez care, de altfel, scrie minunat. Apăsat. Care îți lasă toată paleta de sentimente să vibreze în tine. Te ia de mânuță și te duce în propria copilărie aici, îți aduce aminte de prima iubire acolo, de faptul că mai trebuie să vezi un doctor când nu ți-e bine etc.

What are You going through a apărut anul trecut la Riverhead Books. E o carte pe care mi-am imaginat-o ca pe o întâlnire la psiholog. Ei bine, e cu totul altceva. E chiar mai intimă decât mă așteptam.

Narațiunea pornește destul de greoi la drum. Personajele ne sunt prezentate treptat printr-o țesătură de evenimente și voci diferite care evochează diferite experiențe de-ale vieții. Toate vocile sunt feminine.

Ulterior, mi-am dat eu seama, autoarea a dorit împămîntenirea acestui „what are you going through”. Practic, prima parte a cărții e, mai mult sau mai puțin, declinarea expresiei în cât mai multe întâmplări posibile.

Te încarcă și te pregătește, practic, pentru ceea ce urmează.

Dar scriitura e extrem de tandră. Cuvintele sunt alese cu grijă, gândurile sunt evidențiate față de cuvântul nespus. Topica aranjează emfaza acolo unde trebuie.

Meh, tehnicități. Dar eu sunt nebun după ele.

Altfel, grosso modo, cartea tratează ideea prieteniei, se preocupă și de ageism, de sexism, de problemele cu care femeile de confruntă odată cu instalarea bătrâneții, dar cel mai intens este, poate, moartea.

Moartea are aici, probabil, cea mai jucăușă prezență. Persistă pagină după pagină fără ca ea să fie măcar menționată. O simți, e acolo, e în aer și își așteaptă rândul.

Și asta mi se pare senzațional, felul în care „i se așteaptă rândul”. Acest „what are you going through” e un fel de „îmi pare rău prin ce trebuie să treci ca să mori”. Este un umor negru adresat întregii existențe.

E o carte destul de existențialistă, în genere. Miroase de la o poștă temele de contingență a ființei umane, absurditatea vieții sau a rațiunii.

De exemplu, fostul iubit al naratoarei predică pe la o serie de conferințe felul în care omenirea se duce dracu prin dezastrul climatic de zi de zi. E genul de personaj amar, foarte teoretic, care vede lucrurile extrem de în alb și negru.

Efectiv îi compătimește pe noi-născuți pentru viața pe care o vor avea, dar el face asta pentru ca nepoții lui să fie mândri de el. Că și-a jucat rolul.

Dar el predică toate astea, fără o soluție, de la pupitrul unei săli de conferințe, mereu diferite, în alt oraș, și-și câștigă astfel multe antipatii. Un academician.

Doar că, în cartea aceasta destul de întunecată (cum poate fi altfel când moartea plutește în aer?), Sigrid Nunez reușește să-ți mute atenția către importanța iubirii, apropierii, grijei, prieteniei, a frumoaselor amintiri și momente.

E o reîntoarcere asupra continuității vieții. Viața ce se asemănă unei linii drepte continue, ce nu se sfârșește niciodată decât la nivel individual. Ea este și înainte, și după moarte și micile momente din timpul ei o fac și mai bogată prin amintiri.

Istoria globală vs. istoria individuală.

Someone has said, When you are born into this world there are at least two of you, but going out you are on your own. Death happens to every one of us, yet it remains the most solitary of human experiences, one that separates rather than unites us.

Sigrid Nunez, What are you going through, p. 123

Viața curge prin fiecare pagină a romanului ăstuia, iar prima parte își prinde înțelesul abia în a doua.

O femeie se confruntă cu o varice, alta povestește îngrozită un moment în care a fost bruscată de un bătrân pe stradă fiindcă era îmbrăcată sumar, iar în final, povestea poveștilor, cea mai tristă poveste, e cea în care prietena naratoarei se decide să moară pentru a nu o răpune cancerul. Iată, „what are you going through”.

Prin urmare, partea a II-a și a III-a a cărții se concentrează acum asupra acestui eveniment. Naratoarea acceptă să fie alături de prietena ei prin acest parcurs spre moarte, iar ele devin extrem de apropiate.

Și aici avem această temă a prieteniei, a solidarității, a apropierii. Cele două devin din cunoscute din facultate în prietene foarte bune.

Doar că asemenea citatului de mai sus, chiar dacă aici discutăm de un alt început, au fost două, după care ușor, ușor fiecare a plecat pe propriul drum, iar prietena ei a rămas solitară. Singură s-a desprins în confruntarea ei cu inevitabilul.

Alte teme, precum inabilitatea de a ierta anumite chestiuni când ești pe moarte, relația dintre mamă și fiică, problema artei și mai ales a scrisului sunt tratate rând pe rând în carte.

Există chiar și o bucată meta spre finalul cărții, în care naratoarea discută jurnalul pe care și l-a dorit de la acest parcurs, dar la care a renunțat din pricina lipsei de autenticitate.

what are you going through e o carte despre prietenie, despre viață și dragoste, despre boală, despre condiția umană, despre relațiile cu cei din jurul nostru, despre moarte. E o carte feministă, scrisă atent și frumos de o scriitoare extrem de talentată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *